Catina (Hipophae rhamnoides) este un arbust
foarte putin pretentios la conditiile de sol sau la precipitatii. Este
mare iubitoare de lumina si creste in general in locurile unde alte
plante nu pot vegeta. Asa ca o vom gasi pe prundisuri, pe coastele de
deal uscate si erodate, pe terenurile saraturoase, pe stancarii, dar si
in luncile raurilor. Are ramurile albicioase si "inarmate" cu spini
puternici, pentru a se apara de orice fel de daunator. In aceasta
perioada a anului este practic imposibil de confundat, fructele sale
portocalii fiind singurele care au mai ramas pe ramuri si nu sunt
uscate, ceea ce o face foarte usor de recunoscut.
Ce folosim de la catinaIn
principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie,
continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului
uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale plantei au
proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are
efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in
timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar
extraordinar.
Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri,
iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica
lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse
prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de
pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest
tratament nu va dauna plantei, care are o asemenea vitalitate, incat in
urma taierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o
metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din
gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.
Scoarta de pe
ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin
cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc
ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele
de preparare.
Radacinile sunt rareori folosite in terapie,
pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu
este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre
deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului.
In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu
scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.
Cum preparam scoarta si ramurile de catina
Pulberea
- se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi
macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf
gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se
administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.
Tinctura
- sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool
alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des,
dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in
100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe
rani ca cicatrizant.
Decoctul - se obtine din crengile
necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de
catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa
de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune
deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de
minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final,
se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi
de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.
Preparat dezinfectant
- se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de
litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la
racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar
cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa
incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.
Cum preparam fructele de catina
In siropul de catina puneti miere, nu zahar
Sucul proaspat
se obtine din fructele de catina de curand culese, care se spala cu apa
rece si apoi se zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine
un suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore
de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei
diluat cu suc de mere.
Siropul se prepara amestecand o
jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa
omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la
frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe
zi, in cure de lunga durata.
Pulberea de fructe uscate se
obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate.
Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca vitaminizant
si remineralizant.
Uleiul de catina poate fi extras numai cu o
aparatura speciala. Il gasim in Plafaruri si farmacii, ca atare, sau
conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi,
de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.
Catina in uz intern
Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii
- se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de
patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are
puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa
lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati
antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.
Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente
- o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru
de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o
jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o
licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice
si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ
400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.
Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie
- se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina
apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului
la accesele de febra, grabeste vindecarea.
Hemoragii interne
- ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se
administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul
gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de
puternice.
Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli
- se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in
parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In
ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile.
In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute
saptamanal cu decoct de tulpini de catina.
Bolile splinei -
se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de
suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care
se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.
Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura
- se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de
picaturi, de doua ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E
(vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea
hormonala, atat la femei, cat si la barbati.
Depresie, anxietate
- se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin
combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina.
Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un
neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.
Adjuvant in dermatoze diverse
- se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care
stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate
30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.
Diaree, dizenterie
- ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de
catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul
cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte
astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin),
fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor
hemoragice.
Catina in tratamente externe
Eczeme infectioase
- se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin
combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma
arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa
vindecare.
Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului
- se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o
lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de
protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat
rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina
de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o
cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca
bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica
de cate ori era nevoie.
Raie - se aplica pe locul afectat
pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa
ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se
leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata.
Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de
minimum o saptamana.
Peste dealuri zgribulite,
