Guacamole

Si cum m-am decis sa mananc cat mai sanatos, am adaugat pe lista mea permanenta consumul de avocado.  Ce am aflat despre acest fruct, caci l-am studiat bine:
-contine complexul de vitamine B si acid folic
-este bogat in grasimi mono-nesaturate si calorii
-este foarte bogat in fibre alimentare, vitamine si minerale
-are proprietăţi antioxidante, antiinflamatoare, scade nivelul glicemiei şi al colesterolului
-are efect benefic asupra tensiunii sangelui continand de pana la 60%  mai mult potasiu decat o banana
-are proprietati anticancerigene
-pulpa contine mai multi antioxidanti poli-fenolici ( ficryptoxanthina, luteina, zeaxantina, beta si alfa caroten) care protejeaza impotriva oxigen-derivatilor din radicalii liberi ce joaca un rol important in procesul de imbatranire
     Asadar, am citit diferite moduri de preparare a pastei de guacamole care are drept ingredient principal fructul de avocado si m-am apucat de treaba, rezultatul fiind acesta:

Acum sa va dezvalui si ce ingrediente am folosit:
2 avocado
1 rosie mare
1 lingura ceapa taiata marunt
1 catel usturoi
patrunjel si coriandru proaspat
sare
piper
ulei de masline
lamaie dupa gust
Preparare:
     Scobim avocado  pana la coaja cu o lingura si scoatem miezul. Dupa ce am pregatit toate ingredientele, eu am pus pulpa impreuna cu rosiile, ceapa, usturoiul in blender, desi reteta ar fi fost cu ingredientele maruntite la cutit. Important este sa le amestecam adaugand treptat uleiul de masline si zeama de lamaie.
     Condimentam cu sare si piper dupa gust dupa care adaugam patrunjelul si coriandrul tocate marunt. Si este gata de servit!

 Pofta buna!

P.S.: Eu voi incerca si varianta cu ardei iute tocat marunt, si putin cimbru.

Sa reluam...de unde am ramas.

          Aseara m-am intalnit cu prietena mea. Prietena mea cu care nu am mai vorbit de doi ani. Da, pe drept, cineva poate intreba: cum asa, ce fel de prietenie este asta? Uite ca este un fel! Sunt legaturi care nu se rup chiar daca persoanele nu sunt prezente fizic una in viata celeilalte. Acum doi ani am decis sa nu comunic, chiar daca ea trecea printr-o situatie grea, ea acum a reaparut in viata mea intr-o situatie grea pentru mine. Am ajuns amandoua la o concluzie: e aiurea sa te certi cu persoane dragi si sa pierzi atat de mult, mai ales ca amandoua ne-am gandit una la cealalta de-a lungul timpului. De ce trebuie sa infuntam evenimente dificile pentru a realiza ca actionam gresit in unele situatii? A gandi deschis si mai ales a comunica este esential. Comunicarea sentimentelor este cheia intelegerii. Nu ne trebuie cine stie ce filosofie, doar sa stim sa ne exprimam trairile, gandurile, tocmai pentru a nu lasa ca tacerea sa decida in locul nostru. Suntem toti diferiti, si de multe ori asteptarile pe care le avem unii de la altii sunt prea mari. Viata ne ofera mereu situatii din care sa tragem invataminte. Nu le ignorati.

          Tineti aproape persoanele dragi caci ele fac parte din existenta noastra, iar timpul nu-si invarte rotitele in sens invers. Cand sunteti suparat pe cineva apropiat, incercati sa va ganditi la partea pozitiva a relatiei, sa analizati corect situatia si sa va observati, poate chiar voi gresiti. Exprimati-va nemultumirile si alegerile pentru a va face intelesi. Este o dovada de maturitate, de respect pentru noi si pentru cei din jurul nostru.

M-am decis!

       M-am decis sa fac mai mult pentru sanatatea mea si a familiei mele desi nu este o noutate pentru apropiatii mei. De aproape doi ani citesc despre alimentatia sanatoasa si  incerc sa respect regulile corecte. Diagnosticul de cancer pus mamei a avut un impact foarte mare asupra mea. Nu am realizat initial pericolul caruia era expusa mama, sau mai bine zis, nu acceptam realitatea. La mine nu exista decat interesul de a acumula cat mai multa informatie pe care sa o aplic ulterior pentru a o ajuta. Vedeam aceasta boala ca fiind tratabila.(in conceptia mea mai mult naturist). Am avut rezultate bune in urma "leacurilor babesti" pe care le-am invatat pe de rost, dupa care...ne-am relaxat amandoua. Am gresit. Acum nu spun ca e o condamnare la moarte, insa este o lupta, o lupta pe care daca nu o privesti cu seriozitate o pierzi. Depinde foarte mult ce faci pentru viata ta.

       Sunt abia la inceput de drum. Chiar daca si in prezent incerc sa traiesc cat mai sanatos, consider ca tot nu este suficient. Imi doresc un copil si acest lucru ma ambitioneaza si mai mult. Asa ca am inceput sa citesc si ...sa citesc...si .....sa invat. M-am indragostit deja de blogul Oliviei Steer. O apreciez foarte mult. Stiu ca si ea a trecut prin aceeasi suferinta ca si mine in urma careia a decis sa-si schimbe modul de alimentatie, implicandu-si intreaga familie:http://oliviasteer.ro/laviniei/.

      Pentru cine doreste sa inteleaga principiile dupa care se ghideaza o persoana care recurge la alimentatia de tip raw vegan recomand lectura acestui post:http://oliviasteer.ro/la-ce-bun-crudivorismul-asta-the-pottinger-cat-study/#more-929. Imi propun sa reusesc si eu ca si Olivia, nu neaparat in a adopta dieta raw-vegan, insa in a duce o viata sanatoasa, si,  daca ma gandesc mai bine, primavara imi va fi de un real ajutor cu tot ce ne ofera ea in materie de verdeturi.

Si abia am inceput:)....voi impartasi mereu pe blog experientele mele si poate ce voi invata va fi de folos si altora. Asa ca... sa trecem la treaba!

                                     

Tranzitie

Asteptand primavara......

...las in urma acest peisaj care mi-a incantat privirea si m-a provocat sa-l imortalizez. Astept sa apara soarele, sa-mi incalzeasca sufletul, sa-mi zambeasca si sa-mi mangaie chipul imaginandu-mi  ca sunt mainile mamei care fac acest lucru..............
   A fost o iarna lunga si cruda, si parca vrea, incapatanata, sa mai stea nitel, poate, poate mai varsa o poleiala peste noi. Nu ma dau in vant dupa acest anotimp(poate pentru ca sunt nascuta in plina vara?), iubesc doar acele momente din preajma sarbatorilor care pentru mine au insemnat mereu caldura familiei reunita. Atunci avem ragaz sa ne revedem, sa ne impartasim bucuriile sau necazurile de peste an, realizarile si planurile pe care le avem. De acum va fi putin mai trist...
  Am realizat ca in ultimii ani am pierdut inocenta jocurilor si obiceiurilor pe care le aveam cand eram copil sau chiar adolescenta cand venea vorba de iarna, zapada, sanius...si imi pare rau. Viata merita sa fie iubita, sa ne bucuram de ea, sa revenim la copilarie si sa retraim momente care cu siguranta ne vor incarca cu energie. Sunt convinsa ca cei care sunt parinti imi dau dreptate, caci ei vad si simt frumusetea vietii privindu-si copiii :)
    Si iata, ma despart de acest anotimp promitandu-i ca atunci cand ne vom revedea voi incerca sa ma bucur mai mult de el, sa ne jucam mai mult impreuna, sa redevenim prieteni.

Mami

       Aceasta prima postare este dedicata mamei mele care din pacate a plecat prea devreme de langa mine. Desi mereu i-am spus ca o iubesc, chiar si in ultimele clipe de viata, nici acum nu mi se pare suficient de mult. As vrea sa pot scrie multe despre ea, insa gandurile imi sunt ametite, imprastiate si parca dispar si reapar intr-o incoerenta totala. As vrea sa pot spune cat de mult o iubesc, insa, iata, ma gasesc iarasi intr-o imposibilitate de exprimare...poate din faptul ca nu este posibil?  Ceea ce sufletul simte cuvantul nu poate reda la acceasi intensitate.

   Cine a cunoscut-o pe mama i-a fost usor sa o iubeasca, ea fiind in esenta o persoana usor de iubit, un suflet cald, bland, venea mereu in intampinare cu un gand bun. Incerca mereu sa ajute pe cei din jur, chiar si pe cei care poate nu ar fi meritat. Ea m-a invatat sa apreciez valorile morale ale vietii, ea m-a crescut pentru a deveni om, datorita ei sunt ceea ce sunt. De la ea am invatat ce inseamna sa ai caracter, sa respecti viata si pe cei din jurul tau. Desi in ultimul an era mult prea obosita de suferinta, a gasit mereu puterea sa-mi zambeasca, sa-mi faca mici surprize, si la final........sa-mi ofere cel mai frumos craciun. Imi lipseste enorm, si chiar daca toata lumea imi spune ca este intr-un loc mai bun, mie nu imi este mai usor. Poate fi o forma de egoism ce caracterizeaza astfel de momente, caci da, acum imi doresc mult ca ea sa fie langa mine. Insa nu stiu daca ei i-ar fi la fel de bine. Asa a hotarat Dumnezeu, inseamna ca asa este mai bine.

      Un"om de înaltă ţinută morală şi mare frumuseţe sufletească" asa cum au descris-o colegele ei, dincolo de nori vegheaza asupra noastra si ne ocroteste. 

Te iubim mama!