Alternativa sănătoasă la aspirină - Scoarța de salcie.

    
        Știați că putem înlocui aspirina cu ceaiul din scoarță de salcie pentru a trata aceleași afecțiuni însă într-un mod natural? Scoarța de salcie este cunoscută pentru conținutul său bogat în acid salicilic și se folosește încă din antichitate.

     Din scoarța ramurilor, recoltate în lunile martie și aprilie, se prepară infuzii, decocturi sau cataplasme. Produsul obținut în urma uscării scoarței are proprietăți antireumatice, combate febra și este sedativ nervos. De asemenea taninurile pe care le conține au acțiune tonică, fiind astringentă, coagulantă și ușor homeostatică. Salcia este recomandată în afecțiuni reumatismale, nevralgii, răceală, insomnii, gută, ulcerații cutanate, hemoragii hemoroidale, fiind cicatrizant. Scoarța de salcie poate fi folosită sub forma de infuzie sau decoct, preparându-se din 250 ml apă clocotită la 2 linguri plantă, 1-2 căni pe zi. De asemeni, și  în  acest caz, se recomandă să nu se exagereze consumul.
    Scoarța de salcie, din care se poate face infuzia pentru ceai sau cataplasmele, se poate găsi la orice magazin naturist, de unde puteți solicita și informații detaliate cu privire la proprietățile și consumul acesteia.

Napii in salata

 
   Fie ca insoteste alte feluri de mancare sau nu, o salata este bine sa se consume zilnic. Eu recomand ca salatele sa fie facute in general din legume de sezon.
   Combinatia mea de data asta a fost: morcov, gulie, nap, totul asezonat cu ulei de masline, putina lamaie si marar pentru o aroma deosebita. Stiu ca napul nu este foarte cunoscut. Eu am aflat de el datorita mamei mele care l-a introdus in alimentatia noastra dupa ce a aflat de numeroasele lui proprietati. El a devenit prezent in supermarket-uri de ceva vreme sub denumirea de topinambur si arata astfel:

Iata si salata:

Si cateva informatii:

Morcov: contine vitamina B1, B2, B6, potasiu, fibre. Are proprietati antitumorale datorita falcarinolului, un pesticid natural care are rol de protectie impotriva ciupercilor. Imbunatateste vederea datorita continutului de beta-caroten(cel care da culoarea portocalie), recomandat in gingivite datorita proprietatilor antibacteriene - contine substante cu efect antispetic bucal, calmante si antiinflamatoare.

Gulie: contine saruri minerale, vitamina C, enzime ce stimuleaza digestia si metabolismul, fier, calciu, magneziu. Are proprietati antidiareice si este o importanta sursa de fosfor jucand un rol important in mentinerea sanatatii oaselor si dintilor.

Nap(topinambur): are proprietati antioxidante, elimina metalele grele si toxinele, scade glicemia, este bogat in vitamine din gama B ajutand in stari de anxietate si depresie, nu permite depunerea sarurilor, recomandat in obezitate. Contine de asemeni vitamina C si  fier ( recomandat asadar si in anemie). Este asemanator cartofului, insa are un gust dulce picant, cei de dimensiuni mai mici fiind mai dulci.

Marar: contine calciu, potasiu, fier, magneziu. Este un bun tonic digestiv, antiinflamator, antibacterial, contine un ulei volatil care impiedica fermentatia si este recomandat si in afectiuni nervoase.

Rasfat cosmetic de duminica seara

        Pentru cele care prefera sa-si faca masti cosmetice acasa, le dedic acest post cu una dintre mastile de fata preferate. Sun un mare fan al ceaiului verde si nu m-am putut abtine sa incerc si varianta pentru uz extern. M-am gandit ca daca este atat de bun pentru consumul intern, de ce nu ar putea fi folosit si altfel? La momentul cand am incercat-o prima data cunosteam beneficiile consumui de ceai verde. Am citit insa mai mult pentru a afla cu ce ma poate ajuta si ca tratament cosmetic: in primul rand este un puternic antioxidant care combate radicalii liberi (lucru pe care il stiam deja) si astfel reda luminozitatea si elasticitatea tenului, netezeste imperfectiunile, ajuta la inchiderea porilor fara a usca tenul, curata punctele negre si ajuta pe cei cu ten acneic. Bineinteles ca se pot folosi diferite combinatii. Eu am incercat-o pe cea cu miere de albine. Am rasnit ceai verde, simplu, fara arome. Pulberea fina am amestecat-o cu putina miere de albine si cateva picaturi de lamaie. Am obtinut o pasta usor cleioasa pe care am intins-o pe fata, evitand zona fina de contur a ochilor. Si...rabdare...in jur de 15-20 minute, timp in care ceaiul, mierea si lamaia sa lucreze.

 

      La finele celor 15-20 minute am spalat delicat fata cu apa calduta, am tamponat cu un prosop pentru a absorbi apa, si am aplicat un strat subtire de ulei de masline( se poate folosi si ulei de cocos). Persoanele cu ten sensibil sau uscat pot inlocui lamaia cu putin ulei de masline/cocos/jumatate de avocado. Putem aplica aceasta masca odata, maxim de doua ori pe saptamana. Ca in orice caz, excesul dauneaza.:).

 Incercati si veti vedea efectele miraculoase. Succes!

Oh, Raffaello!

      Cati dintre noi nu suntem innebuniti dupa atat de celebrele bomboane Raffaello? Nu stiu voi, dar mie chiar mi-au placut mereu. Si cum mananc destul de rar dulce si mai mult fac pentru sotul meu, mi-am spus totusi ca merit si eu o atentie,!Da! 

      Nu am urmat o anume reteta. Stiam doar ca trebuie sa aiba gust de cocos, vanilie, migdale, asa ca am improvizat. Am folosit urmatoarele ingrediente:

• seminte de susan
• alune de padure
• migdale
• caju
• fulgi de cocos
• miere de salcam
• semintele de la jumatate de baton de vanilie
• unt de cocos ( nu am avut de data asta, dar cu siguranta ar fi dat o textura mult mai cremoasa si un plus de aroma compozitiei -> recomand sa-l folositi)

 

       Puneti la hidratat peste noapte migdalele, caju-ul si alunele de padure. Daca nu ati avut timp, puteti pune doar migdalele in apa  pentru jumatate de ora pentru ca va trebui sa le decojiti inainte sa le adaugati la compozitie. Se rasnesc toate, se adauga nuca de cocos, mierea de albine, semintele de vanilie, untul de cocos. Nu am precizat gramajul pentru ca se poate jongla cu cantitatile, in functie de cate bombonele doriti sa faceti. Insa puteti pune cantitati egale de cate 100gr fiecare de alune de padure, migdale,caju si susan; miere de salcam in functie de cat doriti de dulce; fulgii de cocos cam 200 gr. Odata "coca" facuta se modeleaza bilutele si se rostogolesc cu veselie in fulgi de cocos. Dati la frigider pentru o jumatate de ora, desi ele sunt bune deja.:)))    

                                                             Acum savurati! Hmmmm.....

Casuta cu tril

      Unul din planurile mele de mesterit:) este acela de a face una sau mai multe casute pentru pasarele. Si cum de dimineata aud veselia inaripatelor care se bucura de vreme calda si chiar de cateva raze de soare, mi-am adus aminte ca am vazut in magazine diferite modele de casute si chiar dispozitive de hrana. Bineinteles ca doresc sa fac chiar eu casuta. Mi se pare o modalitate foarte buna de a te relaxa. Creezi ceva, iar cand vezi rezultatul, cu siguranta te simti mandru(a) de tine. Asta in cazul in care iti reuseste.:) Dar trebuie! Incerc...daca nu reusesc, o cumpar! :)))) Zis asa, m-am apucat de cautat idei. Si am gasit enorm de multe, bune si pentru cei care locuiesc la casa si pentru cei care stau la bloc. Eu le postez mai jos, voi sa alegeti ce va place.

Pentru cei indiscreti :) :

Ceva bun de mancare?

Distractiv pentru copii:

 Daca aveti vase de lut sau ceramica invechite sau ciobite:

 Dublu rol:

 Interesant! Urmeaza doar sa ne apucam de treaba...

  

Sursa foto: google, facebook

Amintiri din copilarie

        
            O plimbare in oras cu sotul meu m-a purtat fara sa planuiesc in lumea copilariei. Era o dupa amiaza mohorata, cu o atmosfera melancolica care te facea sa nu vrei sa-ti parasesti patul si comfortul pe care ti-l ofera. Noi insa, ne-am hotarat ca ne-ar face bine sa iesim. Nu aveam nici un plan, doar sa ne relaxam. In dorinta de a explora si zone in care mai rar ni se intampla sa ajungem, ne-am indreptat spre zona Ticaului. Aici, o straduta ingusta ne-a purtat catre bojdeuca lui Ion Creanga. Indreptandu-ma spre casuta cu amintiri, franturi de imagini si sentimente parca au prins deodata viata. Copii frumosi, nerabdatori, forfoteau galagiosi pe prispa casei, iscodind cotloanele unde s-au cuibarit odata pisicile invatatorului. Nu am multe amintiri, eram totusi un copil, insa revazand locul, piesele s-au reunit ca un puzzle. Imi pare rau ca in toti acesti ani nu am revenit aici. Nu am stiut de faptul ca in timpul vacantelor de vara au loc in gradina bojdeucii diferite evenimente printre care si piese de teatru. Este dedicat copiilor, si poate nu numai :).
     Mi-am propus sa nu uit in aceasta vara sa fiu prezenta macar la cateva dintre aceste evenimente si sa-mi iau si prietenii cu mine. De asemeni tin sa recomand celor care au copii sa-si aduca aminte sa le faca cunoscuta micutilor minunata lume a povestilor lui Creanga. Astfel, va puteti relaxa, uitand de grijile de peste zi, iar cei mici se pot bucura de compania personajelor de poveste.

Vizitati bojdeuca lui Creanga!

Biscuiti?.....Da!

      Biscuitii.....atat de gustosi....si mai ales cand insotesc o cana cu ceai. Diferite arome, diferite forme. Ei, insa,  acei biscuiti pe care ii vad azi in comert nu ma mai incanta atat de tare, pentru ca stiu ca ascund multe in spatele gustului si diferitelor forme pe care le au. Si atunci, de ce sa nu incerc sa-i fac eu, asa cum stiu mai bine? Am facut de Craciun biscuitii aromati, acum urmeaza biscuitii cu mar:
     Baza o constituie cerealele, eu am avut o punga cu mix de cereale pentru lapte. Cum de ceva timp nu mai folosesc aceasta combinatie, am zis sa le transform in ceva bun. Am rasnit o parte din ele, am adaugat seminte de susan si in, stafide,si, am amestecat apoi cu restul de cereale. Am dat prin razatoarea mica cateva mere pe care le-am adaugat la cereale si am facut un amestec consistent, moale si suficient de dulce. Am dat forma cea mai simpla biscuitelui. Am pornit deshidratorul si am lasat biscuitii cateva ore bune la deshidratat,  pana cand am decis ca sunt suficient de tari. Acelasi lucru se poate face si la cuptor, cu usa intre-deschisa.
Reteta in imagini:

Incercati!

P.S.: In locul marului puteti pune si alte fructe, de exemplu(la sugestia unei prietene), banana. Daca vi se pare compozitia prea uscata, puteti adauga putin suc de la orice fruct. Lasati imaginatia sa-si faca de cap :).

Sa nu uitam...de noi.

   Cat de mult timp dedicati relatiei cu persoana pe care o iubiti? Sau poate mai bine zis cat de mult va dedicati acesteia? Este o intrebare pe care oricine ar trebui sa si-o adreseze din cand in cand. Pentru ca dragostea vine fara sa te intrebe si se poate stinge la fel de repede ca si aprinderea sa. Ma intristeaza sa aflu de la prieteni sau cunostinte cum starile si sentimentele se pot schimba pentru unii atat de repede si dureros. Sa fim noi oare generatia care distruge acea credinta ca putem trai "fericiti impreuna pana la adanci batraneti"? Sa fie oare atat de grea supravietuirea in aceasta lume incat sa se uite sentimentele de la prima intalnire sau cele din ziua in care s-a rostit acel DA? De ce uita oamenii sa se mai iubeasca? De ce uita unul de celalalt?

  Sunt aproape opt ani de cand am ales sa-mi deschid sufletul si mai bine de patru ani de cand am ales sa impart totul cu cel pe care il iubesc. Acum nu-mi pot imagina viata fara el. Imi doresc sa simt la fel toata viata mea. Imi doresc sa ramanem asa uniti cum suntem acum, pana la sfarsitul calatoriei pe acest pamant. Si totusi, ma infioara cateodata gandul ca timpul si greutatile ne pot schimba. Nu imi pot explica altfel distrugerea atator relatii si casnicii care pareau a fi avut un inceput frumos. Altfel doar daca nu a fost dragoste, nu a fost respect, nu a fost maturitate. Si totusi cred cu tarie ca daca pretuim ce avem si nu lasam sa treaca nici o zi fara sa spunem "te iubesc", fara sa zambim si sa imbratisam persoana iubita asigurand-o de toata dragostea noastra...avem sansa sa traim "fericiti pana la adanci batraneti". Sa nu uitam dragostea ce ne-a unit. Sa incercam sa nu lasam ca timpul petrecut impreuna sa se micsoreze din ce in ce pana la inexistent. El este atat de pretios!
Numai asa poate supravietui acest sentiment, IUBIREA!

Pachetele cu legume

 
      Cum de mai bine de jumatate de an carnea a fost scoasa in totalitate din alimentatia mea si a sotului meu, imaginatia mea a inceput sa dea roade in ce priveste diversitatea retetelor pe baza de legume. Mi-am adus aminte de praz, mai ales ca este din ce in ce mai prezent in supermarket. Mama imi gatea adesea praz cu masline, o mancarica delicioasa de care nu m-am saturat nici in prezent. Asa am ajuns sa iubesc prazul, aceasta leguma din familia Allium, ruda cu ceapa si usturoiul. Stiu cat de sanatos este consumul de praz si de asta vreau sa va impartasesc si voua: este plin de substante nutritive si fitonutrienti; este bogat in fier (recomandat in tratarea anemiei), magneziu, fosfor si acid folic (sustine sistemul nervos). 90% din masa prazului este apa, ceea ce ii confera proprietati diuretice,avand un efect de curatire al colonului, ajutand la eliminarea toxinelor. Este bogat in fibre, are un rol antiinflamator si antiseptic. Femeile care au o alimentatie bogata in praz beneficiaza de antioxidantul denumit camferol (din categoria flavonoidelor), ceea ce le confera protectie impotriva cancerului ovarian. Bulbul crud este un remediu impotriva intepaturilor de viespi si albine.
   Acestea fiind scrise, haideti sa va arat cum  m-am gandit sa-l gatesc:
Intai sa alegeti bine prazul. Asta inseamna sa fie ferm, cu frunzele de culoare verde inchis si bulbul alb.

 Spalam prazul si il taiem in tuburi cat dorim de lungi. Eu l-am pus la aparatul de gatit cu aburi pentru a-l inmuia. Se poate si opari putin. Apoi am desfacut tubuletele unul cate unul. Este ca si cum te-ai juca cu papusi matryoshka. Trageti usor de tuburi pentru a nu se rupe.

 Umplutura am facut-o din orez cu legume date prin razatoare(morcov, telina, patrunjel) amestecate cu verdeata(patrunjel, marar) tocata marunt, condimente(sare, piper, cimbru) si pasta de rosii. Am umplut tubuletele, le-am asezat in oala romana si le-am dat la cuptor. A iesit o bunatate!

 "Prazul este unul dintre simbolurile tarii Galilor si a fost adoptat ca emblema a tarii. Conform legendei, Sfintul David le-a ordonat soldatilor sai sa poarte praz legat de coifuri, pentru a se putea identifica usor in lupta impotriva saxonilor.

                                                              Pofta mare!