Aseara m-am intalnit cu prietena mea. Prietena mea cu care nu am mai vorbit de doi ani. Da, pe drept, cineva poate intreba: cum asa, ce fel de prietenie este asta? Uite ca este un fel! Sunt legaturi care nu se rup chiar daca persoanele nu sunt prezente fizic una in viata celeilalte. Acum doi ani am decis sa nu comunic, chiar daca ea trecea printr-o situatie grea, ea acum a reaparut in viata mea intr-o situatie grea pentru mine. Am ajuns amandoua la o concluzie: e aiurea sa te certi cu persoane dragi si sa pierzi atat de mult, mai ales ca amandoua ne-am gandit una la cealalta de-a lungul timpului. De ce trebuie sa infuntam evenimente dificile pentru a realiza ca actionam gresit in unele situatii? A gandi deschis si mai ales a comunica este esential. Comunicarea sentimentelor este cheia intelegerii. Nu ne trebuie cine stie ce filosofie, doar sa stim sa ne exprimam trairile, gandurile, tocmai pentru a nu lasa ca tacerea sa decida in locul nostru. Suntem toti diferiti, si de multe ori asteptarile pe care le avem unii de la altii sunt prea mari. Viata ne ofera mereu situatii din care sa tragem invataminte. Nu le ignorati.
Tineti aproape persoanele dragi caci ele fac parte din existenta noastra, iar timpul nu-si invarte rotitele in sens invers. Cand sunteti suparat pe cineva apropiat, incercati sa va ganditi la partea pozitiva a relatiei, sa analizati corect situatia si sa va observati, poate chiar voi gresiti. Exprimati-va nemultumirile si alegerile pentru a va face intelesi. Este o dovada de maturitate, de respect pentru noi si pentru cei din jurul nostru.
...... si eu ma bucur ca ai revenit la mine in viata!!!!!!!
RăspundețiȘtergere