Tranzitie

Asteptand primavara......

...las in urma acest peisaj care mi-a incantat privirea si m-a provocat sa-l imortalizez. Astept sa apara soarele, sa-mi incalzeasca sufletul, sa-mi zambeasca si sa-mi mangaie chipul imaginandu-mi  ca sunt mainile mamei care fac acest lucru..............
   A fost o iarna lunga si cruda, si parca vrea, incapatanata, sa mai stea nitel, poate, poate mai varsa o poleiala peste noi. Nu ma dau in vant dupa acest anotimp(poate pentru ca sunt nascuta in plina vara?), iubesc doar acele momente din preajma sarbatorilor care pentru mine au insemnat mereu caldura familiei reunita. Atunci avem ragaz sa ne revedem, sa ne impartasim bucuriile sau necazurile de peste an, realizarile si planurile pe care le avem. De acum va fi putin mai trist...
  Am realizat ca in ultimii ani am pierdut inocenta jocurilor si obiceiurilor pe care le aveam cand eram copil sau chiar adolescenta cand venea vorba de iarna, zapada, sanius...si imi pare rau. Viata merita sa fie iubita, sa ne bucuram de ea, sa revenim la copilarie si sa retraim momente care cu siguranta ne vor incarca cu energie. Sunt convinsa ca cei care sunt parinti imi dau dreptate, caci ei vad si simt frumusetea vietii privindu-si copiii :)
    Si iata, ma despart de acest anotimp promitandu-i ca atunci cand ne vom revedea voi incerca sa ma bucur mai mult de el, sa ne jucam mai mult impreuna, sa redevenim prieteni.