Gazpacho!

   De ceva timp vroia să facă așa ceva. Vroia ceva răcoros, voios, aromat. Își dorea să savureze culoarea verii cu ochii mijiți de plăcere. Un gust bogat îi era promis. 

"- Am poftă de o supă rece, una din roșii, știi, de aia supă-cremă.

  - Cum? De care?

  - Gazpacho i se zice. Se face cu roșii date în blender, cu sare, ulei de măsline, busuioc, mentă și altele.

  - Adică suc de roșii, tu!

  - Nu, tu! Nu e suc de roșii. Cum suc de roșii că nu e doar din roșii. Are sare, ulei de măsline, busuioc, mentă și altele. Eu ce ți-am spus mai înainte?

  - Ah, ei bine, cum spui...."

   Deja trecuse de amiază și îi era foame. Dacă era să-și îndeplinească dorința, era cazul să acționeze. Luă din grădină  patru roșii, medii ca mărime, frunze proaspete de mentă, cimbru și busuioc, un castravete, tot mediu, pe care-l dezbrăcă de haină, un ardei gras, o ceapă mică, mică și un cățel de usturoi la fel de mic. Le puse îndată în robotul de bucătărie și mai adăugă câteva roșii deshidratate dar rehidratate. Căci gustul lor caramelizat de soare mult avea să facă! Puțin ulei de măsline, sare și le dă la învârtit. "Dacă puneam din timp roșiile în frigider, acum supa era rece" își zise.

   ...după ce a înroșit farfuria cu zeama aromată, începu să o gătească ca-n filme cu câteva degete firave de pătrunjel, o floricică de busuioc, o cingătoare din semințe de cânepă și o broșă din roșie uscată de soare. Se îndreptă din spate și privi. "Ei asta da culoare!" Apoi se aplecă asupră și începu să se bucure de gust....