O poveste de dragoste, usoara, distractiva, numai buna de citit in prag de toamna romantica :).
Multumesc Livia pentru ilustrarea intr-un mod atat de original a povestii noastre!
Cei doi prieteni inchid televizorul
si raman mofluzi pe pat. Roşcata conchide:
-
Nu exista iubire. Iubirea e un
concept. O abstractiune. Un sentiment care nu se poate materializa.
-
Ba da, exista, zise baiatul cascand.
Tocmai ne-am uitat la “Casablanca”.
-
Da. Subitrat in chineza. Nu exista
iubire si iti voi demonstra. Da-mi dovada materializarii lui, a ei. A acestui
sentiment sau ce o fi.
-
Nu pot, nu stiu, zise el luat prea
repede.
-
Vezi. Pur si simplu nu exista. Poate
fi vorba despre recunostinta, stima, respect, indragostire, obisnuinta si multe
alte sentimente si trairi pozitive, dar dragostea, asa cum ne este ea prezentata
peste tot, dragostea nu exista. Mi-e si greata de ea, de filme, de cantece, de
romantze, de piese de teatru, de balade, de cancanuri.
-
Ba exista.
-
Atunci ce e? Cum stii ca e? Cum iti
vorbeste?
-
Bine. Asculta-ma. Asculta-ma pana te
vei convinge. Si daca nu te vei convinge, nu ma voi opri pana nu vei simti.
Sentimentele nu pot fi explicate, traduse. Ele exista.
-
Nu-i adevarat. Cred ca exista lucruri
pe care nu le vezi, dar nu cred in conventionala iubire, in sensul in care i se
atribuie. Cred in loialitate, in prietenie, in responsabilitate, in pasiune.
Dar nu in iubire. Ce e asta?
-
Dragostea e o vaca chioara infometata.
Da din coada si rumega – Ha. Ha. Ha.
-
Foarte matur. Ceea ce oamenii numesc
dragoste este un moment esential. O secunda a indragostirii si descoperirii.
Cam atat. Restul e viata.
Marius.
Barbatii pur si simplu stiu.
Copii. Clasa a 3-a. Prima zi de
scoala.
Eu printre copaci. Intr-o zi de
toamna. Ma ascund. Si de acolo sare un iepure. Alerg dupa el o secunda, pentru
ca apoi il pierd. Ma pierd si ii intalnesc ochii. Parul. Ochii. Obrajii. Alaturi
de copiii din fata scolii. Printre ramuri. Nu imi dau seama daca are parul din
frunze ruginii, ochii din castane castanii si fata alba. Nu-mi dau seama.
Clipesc intentionat si ma asigur ca
nu visez. Fetita imi zambeste si ea printre genele lungi, fire de sarma intre
stalpi de telegraf.
Am cazut intr-un cufar de ganduri.
Din ala de lemn de fag care scartie, pentru ca are balamale ruginite, vechi. Se
pastreaza in interiorul lui poze si carti si bucati de ziare si alte lucruri
din astea nefolositoare. Acolo stau inchis in mine speriat si fericit in
acelasi timp.
Seara in pat ma gandesc la
fetita-toamna din prima zi de scoala si vreau sa merg din nou la scoala, desi
nu imi place sa invat.
*
Copii. Clasa a 3-a. A treia zi de
scoala.
Parca m-a uitat. A uitat pur si
simplu ca mi-a zambit ieri si acum se joaca indiferenta, sare coarda ca si cum
nimic nu s-ar fi intamplat. La geografie, cand invatatoarea ne vorbeste despre
Oceanul Atlantic, ma gandesc la fetita cea mai frumoasa de pe Pamant, din
Univers, din toate cartile cu povesti pe care le-am citit sau le-am auzit, din
mintea mea.
*
Clasa a 3-a, a 4-a, a 5-a
In gandurile mele sta o fetita.
Ghemuita. Mereu.
*
Sfarsitul vacantei de vara. Clasa a 5-a spre a 6-a
Ma uit pe geam si odata cu pasarile
care pleaca toamna in tarile calde, gandurile mele pleaca spre ea. In Africa
sau unde s-or duce? Si cum pot strabate atata drum, ele fiinte atat de mici si
de fragile?
Astept sa o revad. La scoala.
*
Clasa a 8-a.
Are doua cozi groase, care ii
incadreaza chipul ca o coroana de spice. Doar ca roscate. Isi framanta buzele
cu dintii, concentrandu-se sa raspunda la test, simulare la limba romana de
dinainte de examen. Deoadata intoarce capul inainte sa apuc sa plec eu
privirea. Imi zambeste.
“Sara pe deal, buciumul suna cu jale,
turmele-l urca, stelele scapara-n cale.”
Inspiratia coboara repede peste mine
si incep sa scriu ca un apucat. Iau 10 la simulare si 5 la examenul real.
*
Adolescenti. Clasa a 10-a.
Incepe sa ploua. Andreea inchide
fereastra si il vede afara, rezemat de un copac.
- Ce vrei de la mine? striga fata
furioasa. Mars de aici obsedatule.
Cu orgoliul facut ferfernita, Marius
se intoarce acasa. Si se uita la televizor la Tom si Jerry pe Cartoon Network. Schimba apoi pe “Tanar si nelinistit”. Ramane
mult timp scufundat pe canapea in toate visele posibile cu ochii deschisi,
inainte sa se intoarca sora mai mica de la scoala si parintii de la seviciu.
*
Liceu, clasa a 11-a
La ora de sport, alearga la proba de
rezistenta cu un grup de colegi. O urmaresc rezemat de gard dand prima tura. Se
tine bine. La inceputul celei de-a doua se impiedica de un bat, care nu stiu ce
cauta acolo. Tine mandra privirea sus si continua sa alerge. Pe la jumatatea
celei de-a treia ture o vad ca respira din ce in ce mai greu. Alearga, alearga,
alearga si termina si a 4-a tura. Se indreapta implecitindu-se pe o banca, deoparte. Le zambeste colegilor si se intinde. O mana
ii cade inert, urmata de trup. Ma sperii.
-
Hei,
Andreea. Hei. Pssss. Nu ma aude.
Ma aproprii.
-
Andreeea…
Ma asez langa ea. O ating pe brat si
nu raspunde. O zgudui. Nu raspunde. A lesinat.
Ma panichez. Ma apropii de obrazul ei
si ii simt respiratia vaga.
O sarut si apoi ii dau doua palme. Se
trezeste brusc, buimaca.
Ii zambesc si ii intind un Pepsi.
*
Tineri adulti 1
In primul minut din tura de seara am
luat o comanda. O sa-mi poarte noroc. Aud locatia si tresar. “Unde?!” intreb in
statie ca sa ma asigur. “Sa coboare in 5 minute”.
Incredibila seara. Ma uit in oglinda.
Sunt barbierit, aftershavuit, pieptanat, tic-tac, camasa calcata, sosete bune, pantofi
curati. Nu e nimeni pe strada si totusi
merg regulamentar. Inima mea nu.
Parul des ii invaluie fatza ca un
voal de matase. Un caine latra in urma ei. Mica si fragila se arunca in masina
chiar pe locul din fata si trantind portiera, se intoarce sa-mi spuna adresa. Tresare:
“Aaa. Tu erai?”
Zambeste.
*
Tineri adulti 2
La film drive-in. Titanic.
In Copou mancand inghetata si
plimbandu-se pe langa pensionarii care joaca sah.
La strandul numit Venetia.
In toate locurile urbane-cliseu, pe
care Marius le savureaza renascand in compania Andreei.
*
Casatoriti. Dupa 25 de ani de la prima intalnire.
Andreea pe canapea, zambind: “Imi
pare rau ca nu ne-am imprietenit mai devreme. E relatia aproape perfecta.”
Radin face o pauza emotionat de
propria poveste.
-
Gata? intreaba Saşa.
-
Da.
-
Cum ti se pare? Sa iubesti 25 de ani
de ani o femeie, o singura femeie, sa stii ca ea e aleasa, singura ta femeie, si
apoi dupa un sfert de secol in care te-a ignorat, intr-o zi sa iti zambeasca si
sa te primeasca in viata ei?
-
Cum mi se pare? Aroganta plus
obsesie. Fac un cuplu perfect. S-au gasit, ce mai. Sa vedem cat o sa reziste
impreuna.
-
Cum adica? striga Radin indignat. Au rezistat 25 de ani!
-
Dragul meu se vede ca esti cu capul
in nori. De aia si crezi in iubire si imi torni baliverne. Totul e o chestiune
explicabila prin prisma biologiei sociologice. Stii tu teoria aia cu vanatorul
si vanatul si cu barbatii care au comportament de pradator in relatie cu
femeile-vanat, totul slujit de o veritabila orchestra de hormoni? E inca
valabila.
-
Da o stiu si functioneaza la toti
barbatii fara exceptie. Doar ca nu pentru douaaaaazeci siiii ciiinci de ani.
-
Da. E posibil sa ai dreptate. Roscovana isi mesteca gandurile. In
cazul asta e patologie.
-
Nu e. Iti zic. Omul e normal. E
dragoste pura. E iubire.
-
Iubire, dragul meu nu poate fi
unilaterala, iubirea, dupa cum s-ar zice, e cand sunt minim doi.
-
Pai sunt...
DRAGOSTELI
Livia Costea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu