Sa nu uitam...de noi.

   Cat de mult timp dedicati relatiei cu persoana pe care o iubiti? Sau poate mai bine zis cat de mult va dedicati acesteia? Este o intrebare pe care oricine ar trebui sa si-o adreseze din cand in cand. Pentru ca dragostea vine fara sa te intrebe si se poate stinge la fel de repede ca si aprinderea sa. Ma intristeaza sa aflu de la prieteni sau cunostinte cum starile si sentimentele se pot schimba pentru unii atat de repede si dureros. Sa fim noi oare generatia care distruge acea credinta ca putem trai "fericiti impreuna pana la adanci batraneti"? Sa fie oare atat de grea supravietuirea in aceasta lume incat sa se uite sentimentele de la prima intalnire sau cele din ziua in care s-a rostit acel DA? De ce uita oamenii sa se mai iubeasca? De ce uita unul de celalalt?

  Sunt aproape opt ani de cand am ales sa-mi deschid sufletul si mai bine de patru ani de cand am ales sa impart totul cu cel pe care il iubesc. Acum nu-mi pot imagina viata fara el. Imi doresc sa simt la fel toata viata mea. Imi doresc sa ramanem asa uniti cum suntem acum, pana la sfarsitul calatoriei pe acest pamant. Si totusi, ma infioara cateodata gandul ca timpul si greutatile ne pot schimba. Nu imi pot explica altfel distrugerea atator relatii si casnicii care pareau a fi avut un inceput frumos. Altfel doar daca nu a fost dragoste, nu a fost respect, nu a fost maturitate. Si totusi cred cu tarie ca daca pretuim ce avem si nu lasam sa treaca nici o zi fara sa spunem "te iubesc", fara sa zambim si sa imbratisam persoana iubita asigurand-o de toata dragostea noastra...avem sansa sa traim "fericiti pana la adanci batraneti". Sa nu uitam dragostea ce ne-a unit. Sa incercam sa nu lasam ca timpul petrecut impreuna sa se micsoreze din ce in ce pana la inexistent. El este atat de pretios!
Numai asa poate supravietui acest sentiment, IUBIREA!