Vorba lui Creanga: "Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand...." vad flori simt ca imi inunda sufletul cu parfumul lor. Gradina mea a prins suflet iar florile danseaza in vestminte colorate, fiecare parca imi trimite cate un suras sa-mi incalzeasca suflletul. Le privesc si le soptesc cat sunt de frumoase si ce mult imi bucura privirea. As fi vrut sa le fi vazut si mama, langa mine...insa in lipsa fizica, zic, mama vede prin ochii mei, caci, ce sunt eu in esenta decat parte din mama mea?
Primavara colorata, calduroasa, cu muguri de sperante ce tin sa se deschida pentru a elibera vise si dorinte pentru mai bine. Iubesc primavara pentru ca este mereu un nou inceput, pentru ca, dupa o iarna grea, te face sa tragi adanc aer in piept de parca nu ai fi respirat de un secol, pentru ca este anotimpul in care s-a nascut mama...
Va doresc un nou inceput in forta, sa realizati tot ce va doriti in noile proiecte!
Asa e, primavara e frumoasa. Te revitalizeaza cu furia ei de viata. Oricine a avut un petic de gradina a fost uimit de forta cu care navaleste acest anotimp. Singura floare care ma face sa imi intorc capul uitandu-ma in alta parte e papadia. E o floare trista. La scurt timp dupa ce-si arata frumusetea galbena se transforma intr-un balon gri care se imprastie la prima adiere de vant lasand in urma o maciulie. E ca o mama care a crescut o multime de copii si pe care ii imprastie soarta intr-o clipita in toate directiile lasand o batranica garbovita in urma. La celelalte flori de regula intai se usuca si moare planta mama si abia apoi se imprastie semintele. Daca ar fi dupa mine as muta-o toamna. Toamna e oricum totul trist in jur, n-ar mai conta o maciulie trista in plus.
RăspundețiȘtergere