Surya Namaskar - salutand Soarele :)

   Am gasit acest exercitiu pe Youtube cautand ceva tehnici de relaxare sau detensionare musculara si nu numai. Pe mine m-a fascinat si ma gandesc ca daca reusesc sa ma apropii cat mai mult de varianta din videoclip atunci am vointa. Cred ca odata invatat poti sa-l faci cu usurinta in cateva minute, dupa care incepi ziua cu un tonus bun sau sa o inchei relaxat(a).
    Curioasa din fire am citit putin si despre tehnica. Surya Namaskar este un exercitiu  de yoga foarte vechi. Practica sa contribuie la starea emotionala, mentala, fizica si spirituala a corpului. Namaskar este un omagiu adus zeului soarelui Surya. Se practica dimineata, la rasaritul soarelui sau seara, la apus. Exercitiul fizic este completat de un anumit ritm de respiratie si inganare de sunete, cuvinte, formule sacre ( mantre).

Ce spuneti, incercati si voi?

Mama

       Cuvintele-mi sunt sarace sa pot reda singuratatea pe care o simt in aceasta zi, fara mama mea. As vrea sa pot sa o strang in brate, sa ii sarut obrajii si sa-i spun cat de mult o iubesc. Tot ce mi-a ramas este caldura imbratisarii ei, pe care o simt si acum. Va invidiez pe toti cei care aveti aceste fiinte minunate in viata voastra. Pretuiti ce aveti! Este teribil de greu fara ea.

“Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama.”  Abraham Lincoln

“Poate ca pe nimeni nu chinuim atat de mult ca pe propria noastra mama; poate ca fiindca nici o dragoste nu sacrificam mai putin: atat de siguri suntem ca ne-a fost data pentru totdeauna si ca intotdeauna ne va ierta.” Jacinto Benavente

“Exista o fiinta minunata fata de care vom ramane intotdeauna datori: mama.” Nikolai Alexeevich Ostrovsky

“Inima de mama e singurul loc din lume unde va puteti refugia, chiar cand parul va e carunt. Ferice de aceia carora le mai traieste mama.”   Ad. Stifter

“Dragostea de mama e cel mai puternic si cel mai statornic sentiment al femeii.”    Bautain

"Bunastarea unui camin nu depinde de bogatie sau de confort, de frumusete sau de lux. Totul depinde de Mama." G. W. E. Russell

"Cand radea mama, cu rasul ei la fel de incantator precum ii era chipul, totul in jur se umplea de frumusete si de stralucire." Lev Tolstoi

"De la moartea bietei mele mame, nu mai poate fi nenorocire pentru mine." H. de Balzac

"Fie ca suntem copii sau batrani, fie ca o vedem zilnic sau mult mai rar, de Ziua Mamei, ii datoram cinstire si marturisim ca acasa, de fapt, inseamna mama." Carol Caperelli

"Nu mai exista in lumea intreaga un alt izvor atat de adanc de dragoste statornica, puternica si nepieritoare decat acela din inima mamei." Felicia Hemans

 Foto: Kat Ward

Bors facut acasa - licoare minunata!

   In familia mea mereu s-a "umplut" bors in casa. Nu-mi aduc aminte sa fi cumparat vreodata din comert. Modalitatea de preparare am invatat-o de la mama, insa nu am ignorat sfaturile pe care le-am primit  si de la bunica mea. Rezultatul este gustos si pe masura de sanatos, caci avem aici o sursa bogata in vitamina B. Eu il beau dimineata, inainte de masa dar si in timpul zilei, potolindu-mi setea.

Iata cum se "umple" borsul si de ce avem nevoie:
- "cuibul" sau hustele
-  faina de porumb sau tarate de porumb
-  tarate de grau
-  crengute de visin (nu e problema daca nu aveti)
-  apa calda sau usor fierbinte

        Daca nu aveti sau nu reusiti sa procurati cuibul de la cineva, puteti sa-l faceti chiar voi: luati o cana de faina de porumb, o cana de tarate de grau si 2 felii de paine uscata si acoperiti-le cu apa calduta. Lasati sa dospeasca cateva ore. Cand se racoreste adaugati jumatate de canita de faina de grau integrala, amestecati si mai lasati la dospit o noapte.

 

Se ia un vas de lut sau un borcan de sticla de dimensiuni mari. Se pun toate ingredientele cu exceptia apei, se amesteca cu o lingura de lemn cu coada lunga si se lasa aproximativ 20 de minute pentru a face priza. Dupa acest  repaos se adauga apa calda sau usor fierbinte, se amesteca din nou, se acopera cu un capac si se inveleste intr-un prosop mare si gros pentru a-l mentine cald. Acum urmeaza un repaos mai lung, depinde de cat de acru se doreste. Poate fi lasat o zi si o noapte. Se amesteca compozitia din cand in cand pentru ca ingredientele sa lucreze mai bine. Cand s-a acrit suficient, se ridica vasul cu grija (pentru a nu se tulbura borsul) si se strecoara intr-un recipient curat. O parte din compozitie, adica cuibul sau hustele (la momentul respectiv), o pastrati pentru data viitoare. Eu le pastrez la frigider.

Daca doriti borsul aromat, puteti  pune cateva fire de leustean/cimbru.
Nu este greu de facut. Odata invatat modul de preparare, poate deveni un obicei sanatos foarte usor de executat.

     Si, pentru a intelege cat de sanatos este sa prepari borsul acasa si sa-l consumi in varianta cruda va mai scriu ca este un minunat adjuvant in tratarea anemiilor, sinuzitelor, oboselii cronice, cure de slabire, ajuta la digestie si este un bun detoxifiant.

Mult spor si sanatate!

@foto Coltcuvis

Sa cunoastem mai bine andiva!

       Andiva este o leguma introdusa de nu foarte mult timp in alimentatia noastra, cel mai mare producator fiind Franta. Mai este numita si cicoare de Bruxelles sau cicoare de gradina. Ea contine enzime, vitaminele A1, B1, B2 si K si saruri minerale(calciu, potasiu, sodiu, cupru, fosfor, fier, mangan, magneziu etc). Are un continut ridicat de apa, fiind un bun energizant si remineralizant, indicat in alimentatia persoanelor de toate varstele. Are proprietati diuretice, depurative si usor laxative ceea ce face ca aceasta leguma sa fie un bun adjuvant in obezitate, arteroscleroza, in alimentatia cardiacilor, a diabeticilor(datorita continutului scazut de glucide).

         Andiva face parte din alimentatia mea si a familiei mele de multi ani. Fiind printre legumele preferate ale mamei, era deseori prezenta pe masa. O consumam  mai ales sub forma de salate. Se pot face nebunii cu frunzele de andiva - diferite combinatii de gust si aspect.

 Va recomand sa incercati urmatoarea salata:

•  andive (4-5 buc)
•  150 g branza telemea
•  praz taiat rondele ( dupa gust)
•  verdeata (patrunjel, marar)
•  suc de lamaie
•  ulei de masline (atentie andiva este putin amaruie, nu exagerati cu uleiul)
•  masline
•  sare si piper

Ca aperitiv, frunzele de andiva se pot folosi ca barcute purtatoare de sosuri, paste sau diverse umpluturi.

 De exemplu:

  Barcute umplute cu branzica

Barcute umplute cu pasta de ton

Barcute umplute cu legume 

Barcute umplute cu guacamole

Spor la treaba si pofta buna!

Sursa foto: monamifood.wordpress.com; eisforeat.com; cupcakesandkale.blogspot.com

Timpul

"Nu lasa pe mani, ce poti face azi..."

      Este un sfat foarte vechi, il stim de cand eram copii, de cand parintii nostri incercau sa ne invete ce inseamna responsabilitatea. De multe ori ni se intampla insa sa facem exact opusul - amanam treburile sau sarcinile de pe o zi pe alta, fara sa ne gandim foarte mult daca acest lucru nu ne va ingreuna mai mult ulterior. Facem asta deseori, doar pentru ca nu avem chef sau intampinam ceva greutati in executarea sarcinilor. Totusi, daca ar fi sa ne gandim de doua ori inainte de a amana un lucru, poate ar trebui sa consideram faptul ca timpul nu se mai intoarce, iar momentul ni se va parea mereu nepotrivit. Mai usor ne-ar fi daca am incerca sa fim cat mai organizati si sa facem o lista la inceputul fiecarei zile cu lucrurile pe care trebuie sa le facem, dupa care sa le ducem la indeplinire pe rand intr-un mod cat mai diciplinat.
Mult succes si la cat mai multe sarcini indeplinite!

Sursa foto: www.wordcounter.net

De ce imi plac smochinele?

     

       In primul rand pentru ca datorita sotului meu, care le consuma frecvent, am ajuns sa le apreciez gustul nu doar ca atare, ci si in diverse retete unde pot constitui baza dulce. Dar, cum eu caut informatii mereu despre ce este bine sa fie inclus in alimentatia noastra, am gasit suficiente motive pentru a consuma acest fruct. Asa ca vreau sa va impartasesc de ce imi plac smochinele si de ce, de cativa ani buni, acestea sunt nelipsite din lista mea de cumparaturi:
 - sunt bogate in fier, calciu, vitaminele A, B1, B2, C, potasiu si magneziu
 - ajuta la rezistenta fizica
 - contribuie la tratarea bronsitelor, starilor febrile, racelilor, gastritelor;
 - combat anemiile, asteniile nervoase
 - sporesc imunitatea organismului
 - nu au contraindicatii decat in cazul diabeticilor din cauza continutului ridicat de zahar
 - importante in procesul de digestie datorita continutului de latex- substanta echivalenta sucului pancreatic

Nu stati pe ganduri si includeti smochinele in micile gustari din timpul zilei!

Cat de mult este suficient?

      Aceasta intrebare o am de mult in minte. S-a ivit de multi ani, atunci cand am intampinat o situatie asemanatoare cu cea prin care am trecut azi. Numai ca nu mi-am raspuns la aceasta intrebare niciodata...pana de curand. Iar azi am decis: Gata! Este suficient! Nu mai permit!
Nu mai vreau sa trec cu vederea si sa zic : "Asta e! Asa sunt oamenii, nu-i poti educa tu."

   Intamplarea de azi m-a hotarat sa iau atitudine. Va redau exact "dialogul" pe care l-am avut in transportul in comun din orasul nostru,Iasi (posibil viitoare capitala culturala europeana), cu soferul autobuzului (si nu numai).
     Autobuzul in care m-am urcat era oprit in alveola de unde a preluat pasagerii  din statie. Vazand ca semaforul din fata inca arata culoarea rosie, soferul a inchis doar usile, fara a pune autobuzul in miscare. O batranica se apropie usor in fuga, atat cat ii permitea mobilitatea varstei, dorind sa urce si ea in autobuz. Insa, ghinion, caci soferul, desi transportul stationa, nu s-a sinchisit de incercarile si gesturile femeii, chiar daca aceasta s-a deplasat la fiecare usa in parte. Puri si simplu a ramas nepasator. Relatez mai jos "dialogul" care a urmat, caci eu nu am putut sa tac, intr-un autobuz plin cu "oameni" care au asistat nepasatori.

Eu: "Va rog, deschideti si doamnei usa la mijloc sa poata urca"
Soferul: "Dar poate vrei sa treci sa conduci in locul meu?! Imi spui tu ce sa fac?"
Eu: "Nu cred ca este cazul sa va exprimati asa. Eu v-am rugat sa deschideti usile si m-am adresat cu respect. Doresc sa va adresati catre mine in aceeasi maniera, totusi suntem oameni si trebuie sa ne respectam."
Soferul: " Pai eu am zis, poate stii tu mai bine decat mine sa conduci. Treci si fa tu asta in locul meu."
Vazand ca nu am cu cine purta un dialog civilizat ii zic:
Eu: "Va rog sa-mi spuneti numarul de legitimatie daca tot folositi tonul acesta"
Soferul: " Mda...numarul de legitimatie...poti sa te uiti la numarul de la masina"
Eu: "Asa voi face."

Discutia este intrerupta de un alt calator, mai in varsta:
"Duduie, lasi omul sa conduca???????????????"

??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Eu: "Dar nu ii fac nimic domnului, el sofeaza, este deja angajat in trafic, dar daca asta credeti ca fac atunci ...il las."
Adica cum???????????
Chiar asa????????????


Si cam asta este "povestea". Concluzia? Poate reusiti voi sa intelegeti ce si cum, caci eu am ramas stupefiata.
Sa vreau sa ajut pe cineva, nu numai ca nu sunt lasata, ci si mustrata pentru ca am indraznit, eu,singura dintr-un autobuz plin cu oameni sa atrag atentia ca suntem oameni si ca respectul conteaza foarte mult. Nu mai spun de omenie, caci afara ploua binisor peste batranica lasata in statie sa astepte urmatorul autobuz, undeva poate peste vreo inca alte 20 de minute.
Solutia pe moment: sesizare la Tel Verde cu numarul de inmatriculare al autobuzului (la sugestia conducatorului auto:))), ruta pe care circula, numarul autobuzului scris pe fisa de calatorie, informatiile de pe biletul de transport si descrierea soferului.

Oare de ce ne mai plangem de traiul nostru si de greutati daca noi nu facem nimic sa aducem calitate vietii???? De ce mi s-a intamplat de multe ori sa invidiez cetatenii din alte tari pentru civilizatia in care traiesc?
De ce aici, in tara in care traiesc, mi se intampla frecvent astfel de situatii, si mai aud de la cunostinte, prieteni aceleasi nemultumiri?
Cat de mult este suficient?
Eu nu mai permit. De fiecare data cand nu voi fi respectata ca om, voi lua atitudine! Doresc ca atat timp cat eu ofer politete si respect, sa primesc acelasi lucru.

        Daca luam atitudine poate asa schimbam ceva. Eu asta cred: daca taci si nu atentionezi inseamna sa  lasi astfel de oameni sa faca la fel mai departe, poate pe viitor si cu parintii sau cu copii vostri, ceea ce nu cred ca este un lucru de ignorat.