Nu mai vreau sa trec cu vederea si sa zic : "Asta e! Asa sunt oamenii, nu-i poti educa tu."
Intamplarea de azi m-a hotarat sa iau atitudine. Va redau exact "dialogul" pe care l-am avut in transportul in comun din orasul nostru,Iasi (posibil viitoare capitala culturala europeana), cu soferul autobuzului (si nu numai).
Autobuzul in care m-am urcat era oprit in alveola de unde a preluat pasagerii din statie. Vazand ca semaforul din fata inca arata culoarea rosie, soferul a inchis doar usile, fara a pune autobuzul in miscare. O batranica se apropie usor in fuga, atat cat ii permitea mobilitatea varstei, dorind sa urce si ea in autobuz. Insa, ghinion, caci soferul, desi transportul stationa, nu s-a sinchisit de incercarile si gesturile femeii, chiar daca aceasta s-a deplasat la fiecare usa in parte. Puri si simplu a ramas nepasator. Relatez mai jos "dialogul" care a urmat, caci eu nu am putut sa tac, intr-un autobuz plin cu "oameni" care au asistat nepasatori.
Eu: "Va rog, deschideti si doamnei usa la mijloc sa poata urca"
Soferul: "Dar poate vrei sa treci sa conduci in locul meu?! Imi spui tu ce sa fac?"
Eu: "Nu cred ca este cazul sa va exprimati asa. Eu v-am rugat sa deschideti usile si m-am adresat cu respect. Doresc sa va adresati catre mine in aceeasi maniera, totusi suntem oameni si trebuie sa ne respectam."
Soferul: " Pai eu am zis, poate stii tu mai bine decat mine sa conduci. Treci si fa tu asta in locul meu."
Vazand ca nu am cu cine purta un dialog civilizat ii zic:
Eu: "Va rog sa-mi spuneti numarul de legitimatie daca tot folositi tonul acesta"
Soferul: " Mda...numarul de legitimatie...poti sa te uiti la numarul de la masina"
Eu: "Asa voi face."
Discutia este intrerupta de un alt calator, mai in varsta:
"Duduie, lasi omul sa conduca???????????????"
??????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????
Eu: "Dar nu ii fac nimic domnului, el sofeaza, este deja angajat in trafic, dar daca asta credeti ca fac atunci ...il las."
Adica cum???????????
Chiar asa????????????
Si cam asta este "povestea". Concluzia? Poate reusiti voi sa intelegeti ce si cum, caci eu am ramas stupefiata.
Sa vreau sa ajut pe cineva, nu numai ca nu sunt lasata, ci si mustrata pentru ca am indraznit, eu,singura dintr-un autobuz plin cu oameni sa atrag atentia ca suntem oameni si ca respectul conteaza foarte mult. Nu mai spun de omenie, caci afara ploua binisor peste batranica lasata in statie sa astepte urmatorul autobuz, undeva poate peste vreo inca alte 20 de minute.
Solutia pe moment: sesizare la Tel Verde cu numarul de inmatriculare al autobuzului (la sugestia conducatorului auto:))), ruta pe care circula, numarul autobuzului scris pe fisa de calatorie, informatiile de pe biletul de transport si descrierea soferului.
Oare de ce ne mai plangem de traiul nostru si de greutati daca noi nu facem nimic sa aducem calitate vietii???? De ce mi s-a intamplat de multe ori sa invidiez cetatenii din alte tari pentru civilizatia in care traiesc?
De ce aici, in tara in care traiesc, mi se intampla frecvent astfel de situatii, si mai aud de la cunostinte, prieteni aceleasi nemultumiri?
Cat de mult este suficient?
Eu nu mai permit. De fiecare data cand nu voi fi respectata ca om, voi lua atitudine! Doresc ca atat timp cat eu ofer politete si respect, sa primesc acelasi lucru.
Daca luam atitudine poate asa schimbam ceva. Eu asta cred: daca taci si nu atentionezi inseamna sa lasi astfel de oameni sa faca la fel mai departe, poate pe viitor si cu parintii sau cu copii vostri, ceea ce nu cred ca este un lucru de ignorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu