Bors facut acasa - licoare minunata!

   In familia mea mereu s-a "umplut" bors in casa. Nu-mi aduc aminte sa fi cumparat vreodata din comert. Modalitatea de preparare am invatat-o de la mama, insa nu am ignorat sfaturile pe care le-am primit  si de la bunica mea. Rezultatul este gustos si pe masura de sanatos, caci avem aici o sursa bogata in vitamina B. Eu il beau dimineata, inainte de masa dar si in timpul zilei, potolindu-mi setea.

Iata cum se "umple" borsul si de ce avem nevoie:
- "cuibul" sau hustele
-  faina de porumb sau tarate de porumb
-  tarate de grau
-  crengute de visin (nu e problema daca nu aveti)
-  apa calda sau usor fierbinte

        Daca nu aveti sau nu reusiti sa procurati cuibul de la cineva, puteti sa-l faceti chiar voi: luati o cana de faina de porumb, o cana de tarate de grau si 2 felii de paine uscata si acoperiti-le cu apa calduta. Lasati sa dospeasca cateva ore. Cand se racoreste adaugati jumatate de canita de faina de grau integrala, amestecati si mai lasati la dospit o noapte.

 

Se ia un vas de lut sau un borcan de sticla de dimensiuni mari. Se pun toate ingredientele cu exceptia apei, se amesteca cu o lingura de lemn cu coada lunga si se lasa aproximativ 20 de minute pentru a face priza. Dupa acest  repaos se adauga apa calda sau usor fierbinte, se amesteca din nou, se acopera cu un capac si se inveleste intr-un prosop mare si gros pentru a-l mentine cald. Acum urmeaza un repaos mai lung, depinde de cat de acru se doreste. Poate fi lasat o zi si o noapte. Se amesteca compozitia din cand in cand pentru ca ingredientele sa lucreze mai bine. Cand s-a acrit suficient, se ridica vasul cu grija (pentru a nu se tulbura borsul) si se strecoara intr-un recipient curat. O parte din compozitie, adica cuibul sau hustele (la momentul respectiv), o pastrati pentru data viitoare. Eu le pastrez la frigider.

Daca doriti borsul aromat, puteti  pune cateva fire de leustean/cimbru.
Nu este greu de facut. Odata invatat modul de preparare, poate deveni un obicei sanatos foarte usor de executat.

     Si, pentru a intelege cat de sanatos este sa prepari borsul acasa si sa-l consumi in varianta cruda va mai scriu ca este un minunat adjuvant in tratarea anemiilor, sinuzitelor, oboselii cronice, cure de slabire, ajuta la digestie si este un bun detoxifiant.

Mult spor si sanatate!

@foto Coltcuvis

Oh, Raffaello!

      Cati dintre noi nu suntem innebuniti dupa atat de celebrele bomboane Raffaello? Nu stiu voi, dar mie chiar mi-au placut mereu. Si cum mananc destul de rar dulce si mai mult fac pentru sotul meu, mi-am spus totusi ca merit si eu o atentie,!Da! 

      Nu am urmat o anume reteta. Stiam doar ca trebuie sa aiba gust de cocos, vanilie, migdale, asa ca am improvizat. Am folosit urmatoarele ingrediente:

• seminte de susan
• alune de padure
• migdale
• caju
• fulgi de cocos
• miere de salcam
• semintele de la jumatate de baton de vanilie
• unt de cocos ( nu am avut de data asta, dar cu siguranta ar fi dat o textura mult mai cremoasa si un plus de aroma compozitiei -> recomand sa-l folositi)

 

       Puneti la hidratat peste noapte migdalele, caju-ul si alunele de padure. Daca nu ati avut timp, puteti pune doar migdalele in apa  pentru jumatate de ora pentru ca va trebui sa le decojiti inainte sa le adaugati la compozitie. Se rasnesc toate, se adauga nuca de cocos, mierea de albine, semintele de vanilie, untul de cocos. Nu am precizat gramajul pentru ca se poate jongla cu cantitatile, in functie de cate bombonele doriti sa faceti. Insa puteti pune cantitati egale de cate 100gr fiecare de alune de padure, migdale,caju si susan; miere de salcam in functie de cat doriti de dulce; fulgii de cocos cam 200 gr. Odata "coca" facuta se modeleaza bilutele si se rostogolesc cu veselie in fulgi de cocos. Dati la frigider pentru o jumatate de ora, desi ele sunt bune deja.:)))    

                                                             Acum savurati! Hmmmm.....

Pachetele cu legume

 
      Cum de mai bine de jumatate de an carnea a fost scoasa in totalitate din alimentatia mea si a sotului meu, imaginatia mea a inceput sa dea roade in ce priveste diversitatea retetelor pe baza de legume. Mi-am adus aminte de praz, mai ales ca este din ce in ce mai prezent in supermarket. Mama imi gatea adesea praz cu masline, o mancarica delicioasa de care nu m-am saturat nici in prezent. Asa am ajuns sa iubesc prazul, aceasta leguma din familia Allium, ruda cu ceapa si usturoiul. Stiu cat de sanatos este consumul de praz si de asta vreau sa va impartasesc si voua: este plin de substante nutritive si fitonutrienti; este bogat in fier (recomandat in tratarea anemiei), magneziu, fosfor si acid folic (sustine sistemul nervos). 90% din masa prazului este apa, ceea ce ii confera proprietati diuretice,avand un efect de curatire al colonului, ajutand la eliminarea toxinelor. Este bogat in fibre, are un rol antiinflamator si antiseptic. Femeile care au o alimentatie bogata in praz beneficiaza de antioxidantul denumit camferol (din categoria flavonoidelor), ceea ce le confera protectie impotriva cancerului ovarian. Bulbul crud este un remediu impotriva intepaturilor de viespi si albine.
   Acestea fiind scrise, haideti sa va arat cum  m-am gandit sa-l gatesc:
Intai sa alegeti bine prazul. Asta inseamna sa fie ferm, cu frunzele de culoare verde inchis si bulbul alb.

 Spalam prazul si il taiem in tuburi cat dorim de lungi. Eu l-am pus la aparatul de gatit cu aburi pentru a-l inmuia. Se poate si opari putin. Apoi am desfacut tubuletele unul cate unul. Este ca si cum te-ai juca cu papusi matryoshka. Trageti usor de tuburi pentru a nu se rupe.

 Umplutura am facut-o din orez cu legume date prin razatoare(morcov, telina, patrunjel) amestecate cu verdeata(patrunjel, marar) tocata marunt, condimente(sare, piper, cimbru) si pasta de rosii. Am umplut tubuletele, le-am asezat in oala romana si le-am dat la cuptor. A iesit o bunatate!

 "Prazul este unul dintre simbolurile tarii Galilor si a fost adoptat ca emblema a tarii. Conform legendei, Sfintul David le-a ordonat soldatilor sai sa poarte praz legat de coifuri, pentru a se putea identifica usor in lupta impotriva saxonilor.

                                                              Pofta mare!
                                                   

DULCE DE CRACIUN

     Dulce de Crăciun...hmmm. Cât de călduroasă este ideea de a te uita la un film în una din serile de Crăciun savurand o cană cu lapte și biscuiți aromați?  Sau cât de îmbietor îi sună unui prieten propunerea ta de a bea un ceai insoțit de ceva dulce și sănătos? Zic eu, ambele sună ffffoarte bine!
Hai să vă arăt cum am pus în practică cele două:) :

Biscuiți aromați:

• două căni cu sâmburi de migdale și alune de pădure
• apă filtrată cât încape (să nu fie aluatul prea moale) 
• miere cam 2 linguri sau după gust
• jumătate de lingură de pref de scorțișoară
• un vârf de linguriță de praf de cardamom și unul de ghimbir

    Luăm cam două căni de sâmburi de migdale și alune de pădure și le punem în apă pentru hidratare peste noapte. Așa le și reactivăm proprietațile. A doua zi, decojim sâmburii de migdale și împreună cu alunele, apa filtrata, mierea, scorțișoara, cardamomul și ghimbirul facem cu ajutorul unui blender un fel de cocă fina și suficient de fermă pentru a putea fi întinsă și decupată în forme. Biscuiții astfel formați se pun în deshidrator(pentru cei care au) sau în cuptor, la foc foarte mic, și cu ușa cuptorului între-deschisă și se lasă până se întăresc. Se ornează cu nucă de cocos, sau pudră de roșcove.

Ruladă cu mac varianta fără preparare termică:

• 300-400 grame nuci caju
• 5-6 linguri cu miere sau după gust
• esență de vanilie sau semințe din jumătate de baton de vanilie
• 300 grame de mac
• coajă de portocală rasă

    Nucile de caju se rasnesc fin, se amesteca cu 3 linguri de miere si vanilie sau semintele de vanilie si se intinde ca un blat pe o hartie de copt. Peste acest blat se aseaza pasta din mac rasnit amestecata cu portocala rasa si restul de miere. Se ruleaza cu atentie, si se obtine astfe o rulada delicioasa. Se pune in frigider la racorit cam o jumatate de ora, dupa care se feliaza subtire si se serveste prietenilor alaturi de un ceai :).

Varianta este potrivita si copiilor, mai ales la ore tarzii pentru un somn linistit.

             Va urez spor la preparare si sarbatori dulci si calduroase!

Bobite aromate in pasta gustoasa transformate :)

     Am iubit mustarul de mic copil si nu mai spun in cate combinatii il foloseam. Imi facea placere sa-l mananc chiar si doar pus peste un strat de unt pe o felie de paine. Era aperitiv :)))))). Azi este cred mai bine de un an de cand nu mai cumpar mustar din comert. Insa am ramas cu gandul la acel gust. Asa ca, pentru a-mi satisface pofta, am luat si am consultat cartile mamei si am gasit o reteta de preparare a mustarului de casa asa cum mi-ar fi placut. Nu am de gand sa mai cumpar vreodata mustar din magazin, pentru simplul fapt ca este plin de chimicale. Nu, multumesc!

       Am pus intr-un bol cam 50g boabe de mustar, amestecate cu 50ml otet de mere preparat in casa, 20ml apa filtrata,, sare(de mare) si miere dupa gust, condimente gen scortisoara, nucsoara, turmeric, cimbru, rozmarin. Am lasat 48 de ore la macerat in camara. Dupa ce semintele de mustar au absorbit lichidul aproape in integime, am dat la blender pentru a obtine o pasta din acest amestec. Off si ce bunatate a iesit! Foarte aromat si chiar putin iute. Daca la inceput se simtea prea iute, ulterior acest gust s-a atenuat.

 
         Obs.: Condimentele pot fi adaugate si la momentul folosirii blender-ului. Se pot pune bobitele la inmuiat doar cu apa si cu otetul de mere.
         Va invit sa incercati si voi sa preparati mustar de casa, nu numai pentru avantajul de a nu consuma chimicalele din comert, ci si pentru ca boabele de mustar sunt bogate in seleniu si magneziu, ceea ce ii confera proprietati antiiinflamatorii. De asemeni contine si vitamina B-complex, vitamina A, fier, sodiu.
        In urmatorul post va voi impartasi reteta prepararii otetului de mere pe care o stiu de la mama. Consumat ca medicament, acesta are influenta pozitiva asupra sanatatii organismului uman.
 Va urez spor si sanatate!