Turmeric, un medicament secular.

Folosesc turmeric de ani de zile însă până nu demult l-am folosit doar sub formă de pulbere pentru a condimenta diverse tipuri de mâncare, mai ales cele cu specific oriental. Iubesc această bucătărie. Îmi pare atât de plină de culoare, gust și miresme! Mă lasă cu gura apă de fiecare dată când mă gândesc la preparatele ei.
Mi-am dorit totuși să văd și să gust planta din care este extras acest praf. Nu avusesem șansa până relativ de curând când a intrat și pe piața noastră.
Pot să zic că m-am minunat când am citit despre multiplele beneficii aduse de consumul acesteia.Să vă fac un sumar și o scurtă descriere, lăsându-vă pe voi, oameni curioși, să investigați mai mult:
Turmericul sau curcuma (curcuma longa) este o plantă care face parte din familia Zingiberaceae, aceeași cu cea a ghimbirului. Rizomii uscați sunt folosiți sub formă de praf în bucătăria sud-asiatică, cu preponderență în cea indiană. India asigură aproape întreaga recoltă mondială și consumă undeva la 80% din ea.
Este un excelent colorant în industria textilă dar și în cea alimentară fiind de exemplu găsit în produse ca muștarul. În ceremoniile religioase din India este aplicat pe pielea mirilor, în ziua nunții, pentru a da un efect de strălucire și pentru a proteja corpul împotriva bacteriilor.
Are un lung istoric de uz medicinal:
În medicina veche turmericul a fost folosit de secole în preparate terapeutice în diferite părți ale lumii.
În medicina ayurvedică este folosit în tratamente pentru diferite afecțiuni respiratorii, boli ale ficatului, anorexie, reumatism, afecțiuni digestive printre care și sindromul colonului iritabil. Stimulează secreția bilei ajutând organismul să digere mai ușor grăsimile.
Multe țări sud-asiatice îl folosesc ca antiseptic pentru tăieturi, lovituri sau arsuri.
Indienii îl întrebuințează și la purificarea sângelui și în vindecarea afecțiunilor pielii.
Medicina tradițională chineză îl consideră un digestiv amar cu care se tratează afecțiunile asociate cu durerile abdominale.
Mai nou, pe piață au apărut produse pentru protecție solară și chiar creme pentru față conținând acest ingredient.
Ce ne interesează la turmeric este în special curcumina, un antioxidant natural, o componenta activă cu proprietăți terapeutice antiinflamatorii puternice, mai ales dacă planta este consumată în stare crudă. Analiza nutrițională  a rizomilor demonstrează prezența în aceștia a calciului, potasiului, fierului, riboflavinei, acidului ascorbic și chiar a importanților acizi ω-3.
Nu am mai rezistat curiozității. Mi-am cumpărat rizomii și mi-am făcut un suc. Colorat ca soarele, mi-a îndulcit dimineața și mi-a dat o senzație de bine. Are o aromă apropiată de șofran, căci de altfel i se mai spune și șofranul indian. Gustul este ușor amărui, poate foarte puțin iute, cu tente pământii și astringente. Mie mi-a plăcut foarte mult și îmi propun să îl folosesc cât mai des în această formă, în diverse băuturi.
Varianta de mai jos este o combinație între mango, portocală și turmeric răzuit ♥. A rezultat o minunăție de poțiune!
Atenție! Tuberculii de turmeric răzuiți pătează. Culoarea este puternică vizual dar mai ales ca pigment. Eu m-am ales cu mâinile și ustensilele colorate.☺

Urmează un lapte de turmeric!

Sugestii de remedii naturale pentru raceala de sezon

    Zilele trecute, la o intalnire cu prietenii, dintre care unul extrem de afectat de o raceala-gripa de sezon, am ajuns sa enumar foarte infocata remediile pe care le folosesc mereu in tratarea acestor afectiuni. Asta pentru ca imi este o oarecare ciuda ca multi dintre noi nu incercam sa le inabusim de la primele simptome. Asa se ajunge la forme acute cand solutia cea mai des aplicata este aceea a administrarii de antibiotice. Sa nu mai vorbim despre toata suferinta prin care se trece: cai respiratorii iritate si inflamate care ne provoaca real discomfort, dureri de cap, nas infundat etc. Dupa ce m-am dat in spectacol, prietenul meu ma intreaba: "Ei bine, ai pus toate astea pe blogul tau?" Raspunsul a fost nu, desi am scris totusi cate putin despre cateva dintre ele. Marea majoritate o stiu de la mama, insa altele din studiul personal al domeniului remediilor naturale. Toate le-am aplicat asupra mea si m-au ajutat. Cu toate astea, precizez ca recomandarile mele au rol informativ, si ca trebuie sa tinem cont ca fiecare organism poate reactiona diferit.

Asadar lectura placuta Catalin ( si nu numai)!



  

     Ceaiul de ghimbir este extrem de eficient. Ghimbirul este considerat drept un condiment foarte aromat. Insa pe langa calitatile culinare nu ar trebui sa neglijam faptul ca acesta este bogat in vitamine si uleiuri volatile.  El incalzeste organismul, stimuleaza circulatia sangelui si imbunatateste sistemul imunitar, are rol antiinflamator.

       Ceaiul din scoarta de salcie este recomandat de asemeni in tratarea racelilor sau a afectiunilor reumatice. Scoarta de salcie este cunoscuta pentru continutul sau bogat in acid salicilic si se foloseste inca din antichitate. Se obtine din scoarta ramurilor, recoltate in lunile martie si aprilie si se prepara infuzii, decocturi sau cataplasme. Produsul final, in urma uscarii scoartei are proprietati antireumatice, combate febra si este sedativ nervos .Se poate fi folosi sub forma de infuzie sau decoct, preparindu-se din 250 ml apa clocotita la 2 linguri planta, 1-2 cani pe zi. 

 

        Ceaiul din muguri de pin, menta, busuioc este un deliciu.  Un ceai bun din muguri de brad, cu putina miere de albine si suc de lamaie are un adevarat succes in tratarea racelilor de sezon si chiar gripelor fara complicatii. Avem aici un cocktail de vitamina C si A cu puternic rol antiinflamator si antiseptic.

  Ceaiul din ceapa. Ihhhh, cred ca spuneti. Cum sa fierbi ceapa si sa bei asa ceva? Credeti-ma este foarte eficient. Se curata ceapa de foile murdare(de preferat sa inlaturati doar pe cea foarte murdara, prafuita), se taie in sferturi si se fierbe pana scade lichidul la jumatate din cantitate. Se poate adauga menta, cuisoare  sau rozmarin pentru a face licoarea mai placuta. Se bea indulcit cu miere de albine, adaugata cand ceaiul s-a racorit putin. Trateaza cu succes afectiunile respiratorii, tusea sacaitoare, durerile de gat si piept.

    

      Limonada sau gingerata este o remediu racoritor si foarte aromat. Ingrediente: lamaie, apa filtrata, ghimbir taiat feliute sau dat prin blender si miere de albine. Optional menta. O adevarata bomba de vitamina C si agenti antiinflamatori.

    Aerosolii: cu aparat special sau, traditional, deasupra unui vas aromat.Aveti aici descrierea pe larg.

   Produsele apicole: polen, miere de albine, propolis, faguri de miere. Polenul cuprinde toti aminoacizii esentiali, lipide, glucide, vitamine, minerale, enzime, etc. Propolis tinctura este imunostimulant, antibiotic cu spectru larg, conservant natural, antiviral, antiherpetic, antiinflamator - de doua ori mai eficient ca aspirina, anestezic local, antioxidant,antiparazitar,antistress,cicatrizant, mineralizant.

 

  Pentru curatarea cailor nazale si favorizarea unui mediu curat a mucoasei nazale se recomanda spalaturi nazale cu sare de mare topita in apa filtrata calduta. Atentie sa nu fie prea sarata pentru a nu provoca iritatii. Procedura recomandata si in sinuzita.

 

    Toate aceste remedii naturale au efect maxim daca se folosesc din timp( nu cand se ajunge in faza acuta a bolii) si se respecta sub forma unui tratament normal, urmat cu consecventa.

Multa sanatate!

Bors facut acasa - licoare minunata!

   In familia mea mereu s-a "umplut" bors in casa. Nu-mi aduc aminte sa fi cumparat vreodata din comert. Modalitatea de preparare am invatat-o de la mama, insa nu am ignorat sfaturile pe care le-am primit  si de la bunica mea. Rezultatul este gustos si pe masura de sanatos, caci avem aici o sursa bogata in vitamina B. Eu il beau dimineata, inainte de masa dar si in timpul zilei, potolindu-mi setea.

Iata cum se "umple" borsul si de ce avem nevoie:
- "cuibul" sau hustele
-  faina de porumb sau tarate de porumb
-  tarate de grau
-  crengute de visin (nu e problema daca nu aveti)
-  apa calda sau usor fierbinte

        Daca nu aveti sau nu reusiti sa procurati cuibul de la cineva, puteti sa-l faceti chiar voi: luati o cana de faina de porumb, o cana de tarate de grau si 2 felii de paine uscata si acoperiti-le cu apa calduta. Lasati sa dospeasca cateva ore. Cand se racoreste adaugati jumatate de canita de faina de grau integrala, amestecati si mai lasati la dospit o noapte.

 

Se ia un vas de lut sau un borcan de sticla de dimensiuni mari. Se pun toate ingredientele cu exceptia apei, se amesteca cu o lingura de lemn cu coada lunga si se lasa aproximativ 20 de minute pentru a face priza. Dupa acest  repaos se adauga apa calda sau usor fierbinte, se amesteca din nou, se acopera cu un capac si se inveleste intr-un prosop mare si gros pentru a-l mentine cald. Acum urmeaza un repaos mai lung, depinde de cat de acru se doreste. Poate fi lasat o zi si o noapte. Se amesteca compozitia din cand in cand pentru ca ingredientele sa lucreze mai bine. Cand s-a acrit suficient, se ridica vasul cu grija (pentru a nu se tulbura borsul) si se strecoara intr-un recipient curat. O parte din compozitie, adica cuibul sau hustele (la momentul respectiv), o pastrati pentru data viitoare. Eu le pastrez la frigider.

Daca doriti borsul aromat, puteti  pune cateva fire de leustean/cimbru.
Nu este greu de facut. Odata invatat modul de preparare, poate deveni un obicei sanatos foarte usor de executat.

     Si, pentru a intelege cat de sanatos este sa prepari borsul acasa si sa-l consumi in varianta cruda va mai scriu ca este un minunat adjuvant in tratarea anemiilor, sinuzitelor, oboselii cronice, cure de slabire, ajuta la digestie si este un bun detoxifiant.

Mult spor si sanatate!

@foto Coltcuvis

Pachetele cu legume

 
      Cum de mai bine de jumatate de an carnea a fost scoasa in totalitate din alimentatia mea si a sotului meu, imaginatia mea a inceput sa dea roade in ce priveste diversitatea retetelor pe baza de legume. Mi-am adus aminte de praz, mai ales ca este din ce in ce mai prezent in supermarket. Mama imi gatea adesea praz cu masline, o mancarica delicioasa de care nu m-am saturat nici in prezent. Asa am ajuns sa iubesc prazul, aceasta leguma din familia Allium, ruda cu ceapa si usturoiul. Stiu cat de sanatos este consumul de praz si de asta vreau sa va impartasesc si voua: este plin de substante nutritive si fitonutrienti; este bogat in fier (recomandat in tratarea anemiei), magneziu, fosfor si acid folic (sustine sistemul nervos). 90% din masa prazului este apa, ceea ce ii confera proprietati diuretice,avand un efect de curatire al colonului, ajutand la eliminarea toxinelor. Este bogat in fibre, are un rol antiinflamator si antiseptic. Femeile care au o alimentatie bogata in praz beneficiaza de antioxidantul denumit camferol (din categoria flavonoidelor), ceea ce le confera protectie impotriva cancerului ovarian. Bulbul crud este un remediu impotriva intepaturilor de viespi si albine.
   Acestea fiind scrise, haideti sa va arat cum  m-am gandit sa-l gatesc:
Intai sa alegeti bine prazul. Asta inseamna sa fie ferm, cu frunzele de culoare verde inchis si bulbul alb.

 Spalam prazul si il taiem in tuburi cat dorim de lungi. Eu l-am pus la aparatul de gatit cu aburi pentru a-l inmuia. Se poate si opari putin. Apoi am desfacut tubuletele unul cate unul. Este ca si cum te-ai juca cu papusi matryoshka. Trageti usor de tuburi pentru a nu se rupe.

 Umplutura am facut-o din orez cu legume date prin razatoare(morcov, telina, patrunjel) amestecate cu verdeata(patrunjel, marar) tocata marunt, condimente(sare, piper, cimbru) si pasta de rosii. Am umplut tubuletele, le-am asezat in oala romana si le-am dat la cuptor. A iesit o bunatate!

 "Prazul este unul dintre simbolurile tarii Galilor si a fost adoptat ca emblema a tarii. Conform legendei, Sfintul David le-a ordonat soldatilor sai sa poarte praz legat de coifuri, pentru a se putea identifica usor in lupta impotriva saxonilor.

                                                              Pofta mare!
                                                   

Buchetele aromate cu savoare de alta data

    Acum ceva ani iubeam carotfii prajiti la nebunie. Nu pot spune ca am uitat acel gust de cand nu-i mai prepar in acest fel. Asa ca am cautat sa gasesc o varianta mai sanatoasa care sa ma incante ca atunci cand eram copil. Si uite ce am facut (eu zic ca gustul este foarte asemanator):

   

Se cumpara conopida( preferabil mai micuta, nu cele gigant), se spala, se taie in buchetele mai mici, se pune la scurs.Eu am pus si broccoli caci imi place la fel de mult.

   

 Se pregateste o tava in care se varsa buchetelele, presaram sare, putin piper, praf de curry si stropim cu ulei de masline sau de floarea soarelui. Amestecam bine si dam la cuptor, initial acoperit.

     Asteptam pana se inmoaie conopida si devine sticloasa(timp in care mai amestecam ) dupa care adaugam usturoi pisat(dupa gust), amestecam din nou si lasam iar la cuptor, descoperit, pana prinde o culoare usor aramie.

Puteti servi cu sos de rosii, sos de iaurt sau o maioneza light, toate preparate in casa musai!

                     
                                                                      Pofta mare! 

 

Elixir pentru trup si suflet: Ceaiul alb

Despre ceaiul alb nu prea auzi lumea vorbind. Multi consuma ceai negru, cei verde, ceai rosu si varietati de ceaiuri medicinale pentru diferite afectiuni si nu numai. Chiar eu nu am dat atentie acestui tip de ceai, desi sunt o cosumatoare inraita a ceaiurilor in general, si asta pentru ca niciodata nu mi-am acordat putin timp sa citesc despre el. Cum mi-am programat zilele trecute sa vizionez o emisiune pe acest subiect (si chiar am reusit sa o fac :)), am ramas placut impresionata de proprietatile ceaiului alb. Acum as alege sa consum acest tip mai des decat variantele uzuale.
Sa va impartasesc ce am aflat:
      Ceaiul alb provine din aceeasi planta ca si ceaiul negru sau verde, planta de ceai numita Camellia Sinensis, originara din Asia de Sud Est. Diferenta intre aceste ceaiuri o face recoltarea lor. Ceaiul ab se recolteaza din mugurii de planta si frunzele foarte tinere. Pentru a nu se distruge celula frunzei este foarte putin procesat sau deloc. Asa am aflat ca dintre ceaiul negru, verde sau rosu, ceaiul alb fiind cel mai putin prelucrat, efectul antioxidant al sau este cel mai puternic.

Consultand Wikipedia:
"Sunt mai multe criterii după care se face clasificarea ceaiurilor. Unul dintre ele este gradul de oxidare ("fermentare") a frunzelor, după care avem 5 categorii principale:

• Ceai alb: nevestejit si neoxidat;
• Ceai verde: vestejit si neoxidat;
• Ceai oolong: vestejit, usor zdrobit si partial oxidat;
• Ceai negru(numit rosu de către chinezi): vestejit, zdrobit si complet oxidat;
• Ceai Pu-erh: vestejit si partial sau complet oxidat."

    Infuzarea ceaiului alb trebuie sa fie de durata mai lunga decat a celorlalte, undeva la 15 minute. Eu insa as alege sa-l las la infuzat doar 5 minute. Fiecare poate incerca insa, pentru a defini exact cat de puternica prefera aroma. Aceasta varianta de ceai este mai scumpa decat altele, datorita faptului ca recoltarea mugurilor de frunze are loc in doar cateva zile pe an. Se pot gasi si variante mai ieftine, insa de calitate inferioara care la infuzare ar trebui lasate mai putin pentru a evita gustul prea amar.
Sa enumeram cateva beneficii:

• protejeaza de efectele negative ale radicalilor liberi(care ataca ADN-ul uman si poate modifica noile celule si care se afla peste tot: in aerul pe care il respiram, in intregul organism), incetineste procesul de imbatranire al pielii
• intareste vasele de sange protejandu-ne de accidentele vasculare cerebrale
• scade nivelul colesterolului scazand astfel tensiunea arteriala
• intareste sistemul imunitar prin proprietatile antibacteriale si antivirale
• contine flavonoide, substante importante in prevenirea diferitelor tipuri de cancer
• reduce nivelul zaharului din sange, ajutor pentru diabetici (a nu se indulci totusi chiar cu zahar :))
• important pentru igiena cavitatii bucale inlaturand bacteriile din gura, prevenind formarea tartrului si combatand respiratia urat mirositoare
• ajuta in dietele de slabit stimuland arderile din corp si impiedica depunerile de grasime ulterioare avand si rol de remodelare