Amintiri din copilarie

        
            O plimbare in oras cu sotul meu m-a purtat fara sa planuiesc in lumea copilariei. Era o dupa amiaza mohorata, cu o atmosfera melancolica care te facea sa nu vrei sa-ti parasesti patul si comfortul pe care ti-l ofera. Noi insa, ne-am hotarat ca ne-ar face bine sa iesim. Nu aveam nici un plan, doar sa ne relaxam. In dorinta de a explora si zone in care mai rar ni se intampla sa ajungem, ne-am indreptat spre zona Ticaului. Aici, o straduta ingusta ne-a purtat catre bojdeuca lui Ion Creanga. Indreptandu-ma spre casuta cu amintiri, franturi de imagini si sentimente parca au prins deodata viata. Copii frumosi, nerabdatori, forfoteau galagiosi pe prispa casei, iscodind cotloanele unde s-au cuibarit odata pisicile invatatorului. Nu am multe amintiri, eram totusi un copil, insa revazand locul, piesele s-au reunit ca un puzzle. Imi pare rau ca in toti acesti ani nu am revenit aici. Nu am stiut de faptul ca in timpul vacantelor de vara au loc in gradina bojdeucii diferite evenimente printre care si piese de teatru. Este dedicat copiilor, si poate nu numai :).
     Mi-am propus sa nu uit in aceasta vara sa fiu prezenta macar la cateva dintre aceste evenimente si sa-mi iau si prietenii cu mine. De asemeni tin sa recomand celor care au copii sa-si aduca aminte sa le faca cunoscuta micutilor minunata lume a povestilor lui Creanga. Astfel, va puteti relaxa, uitand de grijile de peste zi, iar cei mici se pot bucura de compania personajelor de poveste.

Vizitati bojdeuca lui Creanga!

Biscuiti?.....Da!

      Biscuitii.....atat de gustosi....si mai ales cand insotesc o cana cu ceai. Diferite arome, diferite forme. Ei, insa,  acei biscuiti pe care ii vad azi in comert nu ma mai incanta atat de tare, pentru ca stiu ca ascund multe in spatele gustului si diferitelor forme pe care le au. Si atunci, de ce sa nu incerc sa-i fac eu, asa cum stiu mai bine? Am facut de Craciun biscuitii aromati, acum urmeaza biscuitii cu mar:
     Baza o constituie cerealele, eu am avut o punga cu mix de cereale pentru lapte. Cum de ceva timp nu mai folosesc aceasta combinatie, am zis sa le transform in ceva bun. Am rasnit o parte din ele, am adaugat seminte de susan si in, stafide,si, am amestecat apoi cu restul de cereale. Am dat prin razatoarea mica cateva mere pe care le-am adaugat la cereale si am facut un amestec consistent, moale si suficient de dulce. Am dat forma cea mai simpla biscuitelui. Am pornit deshidratorul si am lasat biscuitii cateva ore bune la deshidratat,  pana cand am decis ca sunt suficient de tari. Acelasi lucru se poate face si la cuptor, cu usa intre-deschisa.
Reteta in imagini:

Incercati!

P.S.: In locul marului puteti pune si alte fructe, de exemplu(la sugestia unei prietene), banana. Daca vi se pare compozitia prea uscata, puteti adauga putin suc de la orice fruct. Lasati imaginatia sa-si faca de cap :).

Sa nu uitam...de noi.

   Cat de mult timp dedicati relatiei cu persoana pe care o iubiti? Sau poate mai bine zis cat de mult va dedicati acesteia? Este o intrebare pe care oricine ar trebui sa si-o adreseze din cand in cand. Pentru ca dragostea vine fara sa te intrebe si se poate stinge la fel de repede ca si aprinderea sa. Ma intristeaza sa aflu de la prieteni sau cunostinte cum starile si sentimentele se pot schimba pentru unii atat de repede si dureros. Sa fim noi oare generatia care distruge acea credinta ca putem trai "fericiti impreuna pana la adanci batraneti"? Sa fie oare atat de grea supravietuirea in aceasta lume incat sa se uite sentimentele de la prima intalnire sau cele din ziua in care s-a rostit acel DA? De ce uita oamenii sa se mai iubeasca? De ce uita unul de celalalt?

  Sunt aproape opt ani de cand am ales sa-mi deschid sufletul si mai bine de patru ani de cand am ales sa impart totul cu cel pe care il iubesc. Acum nu-mi pot imagina viata fara el. Imi doresc sa simt la fel toata viata mea. Imi doresc sa ramanem asa uniti cum suntem acum, pana la sfarsitul calatoriei pe acest pamant. Si totusi, ma infioara cateodata gandul ca timpul si greutatile ne pot schimba. Nu imi pot explica altfel distrugerea atator relatii si casnicii care pareau a fi avut un inceput frumos. Altfel doar daca nu a fost dragoste, nu a fost respect, nu a fost maturitate. Si totusi cred cu tarie ca daca pretuim ce avem si nu lasam sa treaca nici o zi fara sa spunem "te iubesc", fara sa zambim si sa imbratisam persoana iubita asigurand-o de toata dragostea noastra...avem sansa sa traim "fericiti pana la adanci batraneti". Sa nu uitam dragostea ce ne-a unit. Sa incercam sa nu lasam ca timpul petrecut impreuna sa se micsoreze din ce in ce pana la inexistent. El este atat de pretios!
Numai asa poate supravietui acest sentiment, IUBIREA!

Pachetele cu legume

 
      Cum de mai bine de jumatate de an carnea a fost scoasa in totalitate din alimentatia mea si a sotului meu, imaginatia mea a inceput sa dea roade in ce priveste diversitatea retetelor pe baza de legume. Mi-am adus aminte de praz, mai ales ca este din ce in ce mai prezent in supermarket. Mama imi gatea adesea praz cu masline, o mancarica delicioasa de care nu m-am saturat nici in prezent. Asa am ajuns sa iubesc prazul, aceasta leguma din familia Allium, ruda cu ceapa si usturoiul. Stiu cat de sanatos este consumul de praz si de asta vreau sa va impartasesc si voua: este plin de substante nutritive si fitonutrienti; este bogat in fier (recomandat in tratarea anemiei), magneziu, fosfor si acid folic (sustine sistemul nervos). 90% din masa prazului este apa, ceea ce ii confera proprietati diuretice,avand un efect de curatire al colonului, ajutand la eliminarea toxinelor. Este bogat in fibre, are un rol antiinflamator si antiseptic. Femeile care au o alimentatie bogata in praz beneficiaza de antioxidantul denumit camferol (din categoria flavonoidelor), ceea ce le confera protectie impotriva cancerului ovarian. Bulbul crud este un remediu impotriva intepaturilor de viespi si albine.
   Acestea fiind scrise, haideti sa va arat cum  m-am gandit sa-l gatesc:
Intai sa alegeti bine prazul. Asta inseamna sa fie ferm, cu frunzele de culoare verde inchis si bulbul alb.

 Spalam prazul si il taiem in tuburi cat dorim de lungi. Eu l-am pus la aparatul de gatit cu aburi pentru a-l inmuia. Se poate si opari putin. Apoi am desfacut tubuletele unul cate unul. Este ca si cum te-ai juca cu papusi matryoshka. Trageti usor de tuburi pentru a nu se rupe.

 Umplutura am facut-o din orez cu legume date prin razatoare(morcov, telina, patrunjel) amestecate cu verdeata(patrunjel, marar) tocata marunt, condimente(sare, piper, cimbru) si pasta de rosii. Am umplut tubuletele, le-am asezat in oala romana si le-am dat la cuptor. A iesit o bunatate!

 "Prazul este unul dintre simbolurile tarii Galilor si a fost adoptat ca emblema a tarii. Conform legendei, Sfintul David le-a ordonat soldatilor sai sa poarte praz legat de coifuri, pentru a se putea identifica usor in lupta impotriva saxonilor.

                                                              Pofta mare!
                                                   

Prietenia

       Prietenia adevarata este bazata pe ceea ce avem in comun: conceptii, idealuri, afinitate sufleteasca. Acestea se intalnesc la oameni cu suflet bogat. Ca si iubirea, prietenia este o nevoie a sufletului omenesc.

Oricat de greu ar fi sa-ti gasesti prieteni adevarati, merita osteneala sa- i cauti, sa-i recunosti, sa-i descoperi. Fericirea in viata depinde intr-o anumita masura de aptitudinea noastra de a ne alege prietenii. Un prieten adevarat este acel cineva pe care l-am ales din mii de oameni si care este al doilea eu al nostru. Intre sufletele prietenilor exista un acord, o armonie adanca. Cu el impartim bucuriile si durerile, grijile si sperantele, in el gasim totdeauna un ecou al propriilor noastre sentimente si la nevoie intelegere, sprijin, incurajare, ajutor.

 Sa ne pastram prietenii in anul ce va urma! Cine nu-i are, sa-i descopere!
 La multi ani si la multi prieteni adevarati!

DULCE DE CRACIUN

     Dulce de Crăciun...hmmm. Cât de călduroasă este ideea de a te uita la un film în una din serile de Crăciun savurand o cană cu lapte și biscuiți aromați?  Sau cât de îmbietor îi sună unui prieten propunerea ta de a bea un ceai insoțit de ceva dulce și sănătos? Zic eu, ambele sună ffffoarte bine!
Hai să vă arăt cum am pus în practică cele două:) :

Biscuiți aromați:

• două căni cu sâmburi de migdale și alune de pădure
• apă filtrată cât încape (să nu fie aluatul prea moale) 
• miere cam 2 linguri sau după gust
• jumătate de lingură de pref de scorțișoară
• un vârf de linguriță de praf de cardamom și unul de ghimbir

    Luăm cam două căni de sâmburi de migdale și alune de pădure și le punem în apă pentru hidratare peste noapte. Așa le și reactivăm proprietațile. A doua zi, decojim sâmburii de migdale și împreună cu alunele, apa filtrata, mierea, scorțișoara, cardamomul și ghimbirul facem cu ajutorul unui blender un fel de cocă fina și suficient de fermă pentru a putea fi întinsă și decupată în forme. Biscuiții astfel formați se pun în deshidrator(pentru cei care au) sau în cuptor, la foc foarte mic, și cu ușa cuptorului între-deschisă și se lasă până se întăresc. Se ornează cu nucă de cocos, sau pudră de roșcove.

Ruladă cu mac varianta fără preparare termică:

• 300-400 grame nuci caju
• 5-6 linguri cu miere sau după gust
• esență de vanilie sau semințe din jumătate de baton de vanilie
• 300 grame de mac
• coajă de portocală rasă

    Nucile de caju se rasnesc fin, se amesteca cu 3 linguri de miere si vanilie sau semintele de vanilie si se intinde ca un blat pe o hartie de copt. Peste acest blat se aseaza pasta din mac rasnit amestecata cu portocala rasa si restul de miere. Se ruleaza cu atentie, si se obtine astfe o rulada delicioasa. Se pune in frigider la racorit cam o jumatate de ora, dupa care se feliaza subtire si se serveste prietenilor alaturi de un ceai :).

Varianta este potrivita si copiilor, mai ales la ore tarzii pentru un somn linistit.

             Va urez spor la preparare si sarbatori dulci si calduroase!

Bobite aromate in pasta gustoasa transformate :)

     Am iubit mustarul de mic copil si nu mai spun in cate combinatii il foloseam. Imi facea placere sa-l mananc chiar si doar pus peste un strat de unt pe o felie de paine. Era aperitiv :)))))). Azi este cred mai bine de un an de cand nu mai cumpar mustar din comert. Insa am ramas cu gandul la acel gust. Asa ca, pentru a-mi satisface pofta, am luat si am consultat cartile mamei si am gasit o reteta de preparare a mustarului de casa asa cum mi-ar fi placut. Nu am de gand sa mai cumpar vreodata mustar din magazin, pentru simplul fapt ca este plin de chimicale. Nu, multumesc!

       Am pus intr-un bol cam 50g boabe de mustar, amestecate cu 50ml otet de mere preparat in casa, 20ml apa filtrata,, sare(de mare) si miere dupa gust, condimente gen scortisoara, nucsoara, turmeric, cimbru, rozmarin. Am lasat 48 de ore la macerat in camara. Dupa ce semintele de mustar au absorbit lichidul aproape in integime, am dat la blender pentru a obtine o pasta din acest amestec. Off si ce bunatate a iesit! Foarte aromat si chiar putin iute. Daca la inceput se simtea prea iute, ulterior acest gust s-a atenuat.

 
         Obs.: Condimentele pot fi adaugate si la momentul folosirii blender-ului. Se pot pune bobitele la inmuiat doar cu apa si cu otetul de mere.
         Va invit sa incercati si voi sa preparati mustar de casa, nu numai pentru avantajul de a nu consuma chimicalele din comert, ci si pentru ca boabele de mustar sunt bogate in seleniu si magneziu, ceea ce ii confera proprietati antiiinflamatorii. De asemeni contine si vitamina B-complex, vitamina A, fier, sodiu.
        In urmatorul post va voi impartasi reteta prepararii otetului de mere pe care o stiu de la mama. Consumat ca medicament, acesta are influenta pozitiva asupra sanatatii organismului uman.
 Va urez spor si sanatate!