3 salate pentru zilele de post (și nu numai)

M-am gândit că până pe 15 aprilie când se va încheia postul Sfintelor Paști, mai este ceva timp. Timp în care multe persoane vor fi în căutare de idei și își vor pune mii de întrebări cu privire la alimentele pe care să le mai consume în această perioadă. Eu am scăpat de astfel de frământări :). Pot spune că datorită faptului că nu mai consum carne de ceva vreme (se fac acuși patru ani), am ajuns să cunosc multe alimente minunate atât din punct de vedere al gustului cât și al aportului nutritiv. Astfel, pentru mine, perioada postului nu mai pare deloc greoaie cu privire la acest aspect, căci, nu știu nici eu cum, reușesc să născocesc tot felul de combinații din alimente vegetale. Acum, aici, vreau să vin în ajutor cu 3 idei de salate super gustoase care pot fi savurate la orice oră dar mai ales în acele momente în care ori nu mai avem energie pentru a găti ceva mai complicat ori ne dorim ceva ușor pentru digestie. Sunt variante pline de vitamine și minerale care oferă o susținere de bază în această perioadă. Ele pot fi consumate singure sau însoțind diferite preparate culinare. Avem salata de linte cu rucola și valeriană, salata de crudități cu spanac și cânepă decorticată și salata de castraveți cu pătrunjel și germeni de lucernă

SALATĂ DE LINTE CU RUCOLA ȘI VALERIANĂ

INGREDIENTE: 

cca 15 min, 2-4 porții

• 300g linte neagră fiartă
• 50g rucola (aprox. jum de pungă)
• 30g valeriană (aprox 2 mâini)
• zeamă de la o limetă
• 2 linguri ulei de măsline extravirgin
• sare de mare neiodată
• piper proaspăt măcinat

...................................................................................................................................................................

Lintea se pune la hidratat minim două ore, se varsă apa și se spală. Se fierbe până se înmoaie. Se lasă la scurs.

Rucola și valeriana (se găsesc în toate marile magazine) se spală și se lasă la scurs.

Se amestecă ingredientele solide.

Separat se prepară un sos tip vinegretă din uleiul de măsline, zeama de limetă și condimente.

Într-un bol se pune lintea cu rucola și valeriana. Se toarnă sosul peste și se amestecă.

Se savurează! :)

Sfat: este bine să aveți în frigider o caserolă cu linte/năut/fasole fierte în prealabil, pentru micșorarea timpului de preparare a felurilor de mâncare. Dacă lintea este nefiartă, timpul de preparare se dublează.

SALATĂ DE CRUDITĂȚI CU SPANAC ȘI CÂNEPĂ DECORTICATĂ

INGREDIENTE:

cca 10 min, 2-4 porții

• 2 morcovi  de mărime medie
• 2 rădăcini de pătrunjel de mărime medie
• o țelină de mărime medie
• spanac 50g (aprox două mâini)
• 2 linguri de cânepă decorticată
• 2 linguri ulei de măsline extravirgin
• zeama de la o lămâie
• sare de mare neiodată
• piper proaspăt râșnit

...................................................................................................................................................................

Rădăcinoasele se curăță și se spală bine. Se dau prin răzătoare. Se amestecă.

Separat se prepară un sos tip vinegretă din uleiul de măsline, zeama de lămâie, semințele de cânepă decorticată și condimente. Se toarnă peste rădăcinoase și se amestecă.

Se savurează! :)

SALATĂ DE CASTRAVEȚI CU PĂTRUNJEL ȘI GERMENI DE LUCERNĂ

INGREDIENTE:

cca 10 min, 2 porții

• 2 castraveți Fabio mari sau 6 cornichon proaspeți
• o mână plină de pătrunjel frunze proaspăt tăiat
• 50-70g germeni de lucernă ( o cutie din magazin are 75g)
• 2 linguri ulei de măsline extravirgin
• zeama de la o lămâie
• sare de mare neiodată
• piper proaspăt măcinat

...................................................................................................................................................................

Castraveții  se spală, se curăță de coajă și taie în rondele. Germenii (dacă nu îi cultivați acasă), se spală sub jet de apă rece și se lasă la scurs. 

Separat se prepară un sos tip vinegretă din uleiul de măsline, zeama de lămâie și condimente.

Se amestecă castraveții, pătrunjelul și germenii. Se toarnă sosul deasupra și se amestecă.

Se savurează! :)

Iute zici? Stai să vezi cât de!

   Sunt o împătimită a ardeiului iute. Nu concep anumite feluri de mâncare fără minunata senzație. Mănânc picant de ceva vreme, de fapt...sunt ani de zile, deși în adolescență am fost diagnosticată cu un început de ulcer. Pe atunci, totuși, nu mâncam atât de iute. Cu toate acestea, mai târziu, nu știu cum, mi s-au aprins aprig călcâile după acest condiment. Culmea, consumul lui nu imi făcea rău. Ba chiar mă declaram extrem de mulțumită că am mâncat ceva foarte gustos.
   În prezent îmi condimentez cu ardei iute chiar și anumite salate, chiar la micul dejun. Să nu mă fac greșit înțeleasă. Asta nu înseamnă că mănânc la fiecare masă ceva picant. Dar recunosc că dacă nu zilnic, măcar la două zile iuțeala își are locul în alimentația mea.
Doar așa, ca o notiță, aș vrea să subliniez beneficiile consumului (moderat :) ) de ardei iute, sau alimente de foc, așa cum le spun eu. Gustul desăvârșit este dat de capsaicină, ingredientul care și determină iuțeala ardeiului. Proprietățile(o parte dintre ele): antiinflamatorii (poate preveni artrita), ameliorator de durere, ajută procesul de digestie prin stimularea secreției de sucuri gastrice, întărește sistemul imunitar, un bun prieten al sistemului circulator, și multe altele.
    Am ales să fac cele de mai jos, aducându-mi aminte de momentele când mâncăm pizza în vacanțele din Italia și în loc de sosul de roșii picant mi se aducea chilli în ulei de măsline. Inițial mi s-a părut ciudat și oarecum greu de digerat acel ulei picant. Acum însă folosesc acest ''dressing''(dacă pot să-i spun așa) ca însoțitor al multor feluri de mâncare. Și mi se pare mi-nu-nat!
  Sunt două metode prin care poți conserva ardeiul iute în ulei: la cald sau la rece. Cum nu sunt adepta încălzirii uleiului, am ales-o pe cea la rece. Astfel că am luat cei mai frumoși ardei iuți uscați(puși din vară, la soare, din gradină direct pe sfoară,), o parte i-am dat prin râșniță, iar pe câțiva i-am lăsat întregi. Am ales recipiente curate și uscate pe care le-am umplut așa cum se vede din imagini, cu:

-ardei iute măcinat
-ardei iuți mici, întregi
-ulei de măsline extra virgin/floarea soarelui/cânepă

Se închide recipientul și se pune la loc răcoros. Se agită o dată la câteva zile.

Deliciu cremos și sănătos!

Dacă sunteți pasionați de dulce, cu siguranță ați încercat numeroasele variante de desert oferite de localurile din oraș. Eu nu sunt pasionată de dulce dar tot am câteva un delicii la care îmi poftesc simțurile. Ca de exemplu, iaurtul grecesc cu nucă și miere de albine. Mi se pare un desert super răcoros, ușor și foarte gustos. Numai că...sunt hotărâtă să renunț la produsele lactate așa că m-am gândit la ceva produse vegetale asemănătoare la textură și gust cu iaurtul și punându-le împreună am ajuns la următorul rezultat:

Ingredientele:

• 250g caju hidratat mimim 3 h
• apă filtrată ( cât încape, se toarnă câte puțin până ajunge la consistența unei creme)
• 100 g nucă măcinată(mare sau mic după preferințe)
• o lingură miere de albine
• esență naturală de vanilie (eu am folosit păstăi de vanilie)
• sucul de la 1/2 lămâie 
• merișoare (opțional)

P.S. : pentru un rezultat răcoros, caju-ul se ține la rece iar apa filtrată, la fel.

Caju-ul, apa, mierea de albine, esența de vanilie și sucul de lămâie se dau în blender până se obține o textură cremoasă, pufosă. Se transferă în cupa de servit și se presară cu nucă măcinată și merișoare.

Să vă desfătați!

Oțet de mere - preparat natural, fără zahăr.

      De-a lungul anilor am auzit numai lucruri bune despre oțetul de mere. Primul contact pe care l-am avut cu el (din cât îmi aduc aminte bineînțeles) a fost când mama mi-a legat la gât o compresă cu cartofi rași și oțet de mere. Procedura o folosea de fiecare dată când odorul avea febră sau gâtul inflamat și cu dureri.
      Mai târziu, luam toți patru ai casei câte o linguriță pe stomacul gol, dimineața, înainte de micul dejun. Mama ne explica blând și cu mândrie cum oțetul făcut de ea ne va face numai bine: va ajuta stomăcelul să ''mestece'' mai bine mâncarea, va alunga răceala și va desfunda năsucul, ne va ajuta să fim mai puternici.
     Și mai târziu, cunoscându-l mai bine, l-am pus să se ocupe de părul și de tenul meu amestecându-l cu miere sau argilă. Nu am renunțat la obiceiurile vechi, ci am adăugat unele noi. Căci, ce descoperi că-ți face bine, continui să folosești, zic!
      Ai mei au făcut oțet de mere în casă de când mă știu. Am învățat de la ei iar acum fac și eu. Doar că a mea rețetă este atât de simplă și reușită încât nu înțeleg multitudinea de rețete de pe net în care se insistă pe adaosul de suc de mere, miere, sau, de zahăr(de asta chiar mă minunez). Merele au zahărul lor natural, fructoza, care este în cantitate suficientă pentru a provoca fermentația naturală la contactul cu soarele. De ce să exagerăm când nu trebuie, sau, în cazul zahărului, de ce să stricăm bunătate de mere?

Eu fac doar atât:
 Iau un borcan mare de sticlă, cu gura largă. Mă aprovizionez cu mere (eu am în curte) mici, parfumate, cât mai natural crescute(nestropite), cu urme de mușcături de viermișori :) . Tai merele în sferturi, le pun în borcan și torn apă filtrată până le acopăr. Acopăr gura borcanului cu un tifon împăturit(sau fașă) și cedez borcanul soarelui, la mângâiat și gâdilat. Amestec zilnic pe o perioadă de o săptămână, apoi o dată la câteva zile. Când toamna începe să fie friguroasă iau borcanul în casă și îl mai țin la temperatura camerei o perioadă, gustând din când în când, dându-i de înțeles că e timpul. Când decid că e suficient de acru, îl filtrez și îl trag în sticle de culoare întunecată pentru a nu-i deranja tihna. Îl consum după cum am scris mai sus, cu respect, responsabilitate și mândrie!

Faceți și voi și spuneți-mi cum v-a ieșit!

 Câteva beneficii ale cosumului oțetului de mere:

• îmbunătățește digestia și previne constipația
• reduce colesterolul
• stimulează sistemul imunitar
• ajută în curele de slăbit
• îmbunătățește circulația sanguină
• combate durerea de cap
• îngrijește părul dându-i un aspect strălucitor (clătire cu oțet)
• ajutor în afecțiunile respiratorii

P.S. Oțetul de mere din fotografii este ce mi-a mai rămas din tura de anul trecut. Acum am pus de încă o ''recoltă'' :)

Căpșuni... banane... înghețată!

   Am o idee pe care o spun la toți! Zic eu: să renunțăm noi așa la comoditate și să nu mai facem drumul direct până la chioșcul de înghețată ca să cumpărăm practic un drog legalizat :). Știu, sună puțin exagerat dar eu așa consider înghețata din comerț. Este orice numai un produs sănătos nu. Și mai creează și dependență datorită unor ingrediente strategic incluse în compoziție. 

Nu mai bine facem noi în felul următor? :

Dimineață punem 3-4 banane decojite în congelator,

Amestecăm câțiva picuri de miere de albine(sau nu, pentru cei care nu consumă miere) cu câteva căpșuni și le lăsăm la frigider,

La întoarcerea acasă scoatem bananele, le lăsăm 10 minute la dezghețat(nu complet), adăugăm un vârf de linguriță de praf de vanilie bio(sau semințele de la o păstaie de vanilie), le mixăm la blender cu funcția pulse, și le așezăm în straturi cu dulceața de căpșuni. 

Nu-i așa că este extrem de ușor?

ȘI SĂNĂTOS!

Și bineînțeles extrem de gustos și răcoros!

 

 

 

 

Mugurași delicați, parfumați și delicioși. Un remediu #respirator.

   Mugurii de brad se spală bine-bine dar cu grijă, se lasă la scurs dar nu prea mult, și se așează în straturi cu miere de albine în recipient de sticlă acoperit la gură cu o fașă de tifon. Se ține la loc răcoros și ferit de lumină. A doua zi se amestecă cu o lingură de lemn, pentru omogenizare. Se procedează astfel din când în când pe parcurs de maxim trei săptămâni. După acest timp se scurg bine-bine mugurașii și se trage siropul în sticluțe, de preferat închise la culoare. Se ține la loc răcoros și se folosește în momente de  atacuri răutăcioase ale sezonului rece.
   Bun de dat pe gât atunci când vremea nu e ca acu'.
   Altfel, vă puteți doar alinta cu aroma delicată în pahare, la momente de relax...
   Pe atât de simplu pe atât de minunat!

Natura are culoare sinceră!

   Chiar dacă modul de a mă alimenta s-a schimbat mult în ultimii ani, sunt unele obiceiuri de care pot zice că mă mai agăț. Poate că îmi aduc aminte astfel de mama, pentru că, chiar în perioada asta eram amândouă în febra pregătirilor. Curățenia și preparatele culinare erau principala noastră preocupare. Ne consultam și hotăram ce și cum să facem. Am rămas cu nostalgia culorilor pastelate, date în mod natural de plante, fructe sau legume. Așa că, de Paște, continui să fiu nostalgică...pentru mine, pentru ai mei.

Pentru o experiență frumoasă, pentru joaca cu copiii sau cu noi înșine, folosiți culorile naturii!

Ouăle proaspete se spală bine pentru a îndepărta impuritățile și grăsimea de pe ele. Se fierb și se lasă la răcit.
Separat se fierbe, în recipiente separate, timp de 30-45 min, apă cu (în cazul meu):
- afine (mov închis) - se pot lua înghețate de la supermarket
- coji de ceapă (galben - cărămiziu)
- varză roșie + sfeclă roșie (albastru - indigo închis)

Se strecoară apa colorată și se adaugă oțet. Ideea este să fie conținut mare de plantă/fruct/legume la cantitate redusă de apă. Oțet în concentrație medie.
Se pun ouăle fierte în apa colorată și se lasă la frigider peste noapte.

*Pentru aspectul vintage am învelit ouăle în tifon. Se poate folosi și tule. Se înfășoară și se strâng. Pentru cruciuliță am folosit sfoară de cănepă.

Pentru alte efecte: se pot pune în tifon frunzulițe de pătrunjel sau alte floricele pentru a obține diferite amprente.

Ce să zic, o joacă de copil!