Iarna. Poveste fără cuvinte.

 Zilele trecute am pășit într-o frumoasă poveste albă. M-am topit sufletește complet și ochii mei s-au jucat cu tot ce prindeau în privire. S-au bucurat ca niște copii care primesc cadouri neprețuite. Asta am primit în dar de la natură in acea zi: un sentiment neprețuit!

Eu sunt o frunză...

 

 Eu sunt o frunză.

Parcă tu nu ştii ce este aceea o frunză? 

Tu cunoşti frunzele copacilor şi prin aceasta le şi stăpâneşti. 

 Însuşi timpul cunoaşte frunzele copacilor şi le stăpâneşte. 

 Când timpul, dinafara frunzelor, se face toamnă, ucide frunzele.

 Când timpul se face primăvară, le reînvie.

 Dar timpul el însuşi ar trebui să fie o frunză ca să elucideze frunzele.

                                                                                                                     Nichita Stanescu

Intoarcere in timp...

    Pentru cei care nu au reusit sa ajunga la deschiderea castelului Sturdza de a Miclauseni, am facut o colectie din ce au reusit ochii mei sa surprinda cu ajutorul camerei foto. Am descoperit un colt de rai. Colt de rai care emana o atmosfera de relaxare indusa de intoarcerea in timp in anii 1900, pe cand George Sturdza a decis sa construiasca acest superb castel in stil neogotic pe locul unde a fost candva un conac boieresc ridicat de Ioan Sturdza in 1752.
   Numele domeniului provine de la vornicul Miclaus (1380-1440). Acesta a primit mosia in dar de la domnitorul Alexandru ce Bun (1400-1432).
Va las acum in compania fotografiilor, sfatuindu-va sa nu ezitati sa cititi despre istoria Castelului de la Miclauseni.